**Mercur s-a micșorat mai mult decât s-a estimat anterior, cu un posibil contrast de până la 23 de kilometri din diametru, relevă un studiu recent.** Cercetările sugerează că planeta pierde treptat volume, proces influențat de răcirea și contracția interiorului său.
Procesele de contracție ale planetei
Mercur, format în primii ani ai Sistemului Solar, a fost supus unor impacturi violente care au generat o cantitate semnificativă de căldură. De-a lungul miliardelor de ani, interiorul planetei s-a răcit, cauzând contractarea acesteia. La suprafață, acest fenomen s-a manifestat prin ridicuri, riduri și creste tectonice.
Estimări ale dispariției de materie
Echipa condusă de Gaku Nishiyama, de la Institutul pentru Cercetări Spațiale al Centrului Aerospațial German, a combinat hărțile structurale cu imagini ale rugozității suprafeței pentru a determina amploarea contracției planetei. Rezultatele indică o reducere a diametrului cu până la 23 de kilometri, față de estimările anterioare de 4 până la 16 kilometri. Aceasta reprezintă o contracție de între 10% și 30%.
Impactul asupra structurii interne a Mercurului
O contracție mai accentuată ar putea indica un nucleu metalic mai mare decât se credea până acum. Alternativ, ar putea sugera o proporție mai mică de elemente ușoare, precum siliciul, în nucleul planetei. Dispunerea elementelor duce la enigma moderatei structurii interne și a comportamentului tectonic, deși Mercur are o compoziție neobișnuită, cu un nucleu metalic de proporții foarte mari pentru o planetă de această mărime.
Rolul misiunii BepiColombo în confirmare
Cele mai recente estimări se bazează în principal pe datele misiunii NASA MESSENGER, încheiată în 2015. Acestea au putut identifica fiabil numai structurile mai mari de cinci kilometri. Misiunea europeană și japoneză BepiColombo urmează să ofere imagini mult mai detaliate, inclusiv hărți topografice obținute cu ajutorul instrumentului BELA.
Perspective pentru viitorul cercetărilor
Imaginile transmise până acum de BepiColombo, inclusiv cratere permanente în umbră și regiuni vulcanice vaste, indică potențialul noilor tehnologii de a descoperi structuri ascunse. Cercetătorii avertizează că estimarea actuală ar putea fi în continuare subestimată, iar noile date vor clarifica măsura reală a contracției.
Concluzii
Răcirea și contracția planetară ale Mercur se desfășoară pe miliarde de ani, însă formele de pe suprafața sa păstrează aceste urme vechi. Noile cercetări și descoperiri vor permite o înțelegere mai precisă a structurii interne, contribuind la elucidarea unui mister mai vechi al Sistemului Solar.
