Românii care vând obiecte personale prin internet, folosind plata ramburs, pot intra în atenția fiscului în cazul în care activitatea devine recunoscută ca fiind una economică. Deși simpla încasare nu generează automat obligații fiscale, furnizorii de servicii poștale transmit lunar către ANAF informații despre trimiterile contra ramburs, inclusiv prin formularul 395. Aceasta permite autorităților fiscale să monitorizeze tranzacțiile și să identifice situațiile cu potențial impozabil.
Transmiterea datelor către ANAF
Furnizorii autorizați de servicii poștale trebuie să raporteze lunar expedițiile contra ramburs până în data de 25 septembrie pentru tranzacțiile din luna precedentă. Aceste rapoarte includ informații despre valoarea rambursului, datele expeditorului, detalii privind expedierea și metoda de plată. Datele raportate permit identificarea exacte a tranzacției și, implicit, a persoanei care a efectuat vânzarea.
Definirea vânzătorului și impactul fiscal
În 2026, regulile clarifică faptul că „vânzătorul propriu-zis” este persoana fizică sau juridică care vinde efectiv bunurile. Operatorii logistici, platformele digitale sau serviciile de fulfillment sunt excluse din această definiție. Astfel, doar activitatea directă de vânzare rămâne relevantă pentru identificarea impozitului.
Care situații sunt considerate ocazionale și care pot atrage impozit
Vânzarea ocazională a bunurilor personale, precum un telefon folosit vândut cu 1.000 de lei, nu se consideră automat activitate comercială, iar simpla încasare prin ramburs nu echivalează cu o activitate de profil. În cazul mai multor obiecte personale vândute, precum haine, jucării sau mobilier, relevanța o are proveniența bunurilor și dacă activitatea are caracter ocazional.
Vânzările repetate cu scop de profit, precum cumpărarea și revânzarea constantă a produselor, pot indica desfășurarea unei activități economice. În astfel de cazuri, volumul și organizarea operațiunilor, precum expedierea lunară a zeci sau sute de colete, pot atrage verificări fiscale.
Nu există prag clar pentru impozit
Formularul 395 nu stabilește un prag explicit de genul „peste X colete” sau „revenire de peste o anumită sumă”, după care se aplică automat impozitul. Analiza se face pe natura activității. În cazul în care o persoană vinde regulat obiecte second-hand sau produse din propria locuință fără intenție de profit, activitatea nu va fi considerată una comercială, chiar dacă se folosesc colete și plata ramburs.
Dacă însă același individ cumpără în mod frecvent și organizează un flux constant de expediții cu scop de revânzare, autoritățile fiscale pot considera că se desfășoară o activitate economică și pot impune impozit pe venit.
Ce informații rămân în evidențele ANAF
Datele transmise prin formularul 395 includ detalii despre valoarea rambursului, datele expediterului, modalitatea de plată și locația coletului. Pentru 2026, regulile au fost actualizate pentru a putea identifica și vânzătorul real, mai ales în cazul în care sunt implicate platforme digitale sau firme de logistică.
Informațiile sunt stocate electronic în arhiva centralizată a ANAF timp de cinci ani, după care sunt șterse automat. Această sistematizare facilitează verificările fiscale și identificarea potențialelor obligații fiscale ale persoanelor fizice sau juridice.
În cazul în care activitatea de vânzare devine frecventă și organizată, ANAF poate decide dacă se impune plata impozitului, chiar dacă valoarea unui singur colet nu depășește un prag fix.
