Violonița Alissa Margulis, născută în Germania din părinți ruși și ucraineni, a povestit despre impactul războiului din Ucraina asupra relației sale cu cultura rusă. În discursul său, muziciana a exprimat afectarea profundă cauzată de conflictele din regiune și a menționat că nu mai cântă în Rusia, deși iubește cultura muzicală de acolo. La București, unde a fost membră în juriul Concursului Internațional George Enescu, a subliniat conexiunile emoționale cu cele două națiuni și dorința de pace.
Cariera internațională și interpretările sale
Alissa Margulis a debutat la doar șapte ani cu Budapest Soloists și a interpretat ulterior alături de orchestre de renume, precum English Chamber Orchestra, Vienna Chamber Orchestra și Orchestre national d’Île-de-France. A avut concerte în mari săli precum Carnegie Hall, Kennedy Center, Berlin Philharmonie și Sumida Triphony Hall din Tokyo.
Relația cu cultura rusă și impactul războiului
Muziciana afirmă că războiul complică relația cu cultura rusă, pentru că are multe legături afectate cu această cultură. Îi pare rău că nu mai poate cânta în Rusia, unde iubește salile de concert și muzicienii, dar și căeste profund afectată de situația Ucrainei, având o jumătate ucraineană în sângele ei.
Origine și copilărie
Născută în Germania, în familie de emigranți din Rusia, părinții fiind pianiști, Alissa Margulis a crescut într-un mediu plin de muzică. Bunica a încurajat-o să aleagă un instrument diferit de cel al familiei, alegând vioara, instrument pe care l-a iubit încă de la început. La vârsta de patru ani, a început să studieze vioara, iar prima ei apariție publică a avut loc la șapte ani, alături de Budapest Soloists.
Primele impresii despre vioară
Pentru ea, vioara era ca o extensie a sufletului. Îi plăcea sunetul, modul în care o ținea, dar a recunoscut că a durat mult până a învățat să cânte efectiv. În copilărie, vioara îi părea un partener care răspunde la emoțiile și condițiile mediului, fiind un instrument solicitant.
Studii și influențe
Alissa Margulis a studiat cu profesori precum Zakhar Bron, Augustin Dumay și Pavel Vernikov. De la Bron a primit o fundație tehnică solidă, de la Dumay a fost formată ca artist, iar Vernikov a ajutat-o să se analizeze ca om, subliniind importanța dezvoltării personale în carieră.
Relația cu instrumentul
Cântă pe o vioară G.B. Guadagnini, remarcând personalitatea acesteia. O consideră aproape un partener de viață, iar caracterul vioarei este adesea capricios. Reacționează la mediu, dar cunoaște foarte bine instrumentul și îl percepe ca pe o persoană.
Mesaj pentru un copil
Pentru copii care iau vioara pentru prima dată, a spus că trebuie să iubească instrumentul și să fie pregătiți să sacrifice mult timp și efort pentru a putea face muzică. A subliniat că talentul este important, iar dacă nu există, timpul investit se poate pierde.
Primii pași pe scenă
Își amintește clar primul concert, la vârsta de șapte ani, și emoțiile avute înainte de urcarea pe scenă. A cântat un concert de Vivaldi alături de Budapest Soloists, simțind o mare entuziasmare și recunoștință pentru susținerea primit.
Viața de violonist de nivel internațional
Margulis povestește că viața sa profesională s-a schimbat odată cu apariția unei fiice mici, fiind nevoită să se lupte pentru a-și găsi timp pentru exersat. Consideră timpul de studiu drept un gem sacru, pe care îl prețuiește în momentele disponibile.
Conexiunea cu orchestră
Aspectul preferat al interpretărilor cu orchestra este sentimentul de unitate totală, atunci când muzicienii se sincronizează și devin un organism. Aceasta se întâmplă adesea încă din prima repetiție și creează o energie copleșitoare.
Diferența între talent și măiestrie
Pe lângă talent, un musician de excepție trebuie să aibă un orizont larg și să privească muzica dintr-o perspectivă mai amplă. Cunoștințele, personalitatea și inteligența sunt elemente decisive pentru a ajunge la statutul de mare artist.
Muzica clasică și percepția publicului
Margulis regretă că unii consideră muzica clasică prea complicată sau serioasă. Ea susține că muzica poate atinge inimile tuturor și face apel la efortul de a o face mai accesibilă, menționând importanța festivalurilor și competițiilor de gen, precum Enescu, în a aduce muzica mai aproape de public.
Muzica ca terapie în Ucraina și nu numai
Analizând contextul global, violonița consideră că muzica ar trebui să aibă un rol mai important în pace. Ea crede că arta și muzica pot fi soluții pentru vindecare, iar în Ucraina, muzica rămâne o formă de terapie pentru oameni, chiar și în timpul războiului oriunde, concertele continuă acolo.
