Papa Leon al XIV-lea a criticat legea franțuzească privind dreptul la moarte asistată, afirmând că gestul de a da moarte cuiva nu poate fi considerat normal. Într-un discurs susținut la Lourdes, suveranul pontif a subliniat faptul că ceea ce este legal nu este întotdeauna moral, avertizând împotriva „posei” de a abandona demnitatea umană.
Debate asupra legii franceze privind eutanasia
Legea recent adoptată în Franța permite pacienților incurabili să își administreze un produs letal în prezența unui îngrijitor, dacă aceștia nu pot face gestul fizic. Dacă pacientul nu poate acționa, răspunderea poate fi preluată de către îngrijitor, conform prevederilor legii.
Reacții ale Bisericii și societății civile
Papa Leon al XIV-lea a pledat pentru dezvoltarea continuă a îngrijirilor paliative și cercetării medicale. El a transformat această temă într-un apel la tratarea cu respect a bolnavilor, afirmând că aceștia nu sunt o povară, ci o comoară pentru umanitate și Biserică.
A mai declarat că „niciodată medicina nu va putea deveni servitoare a morții programate”, criticând astfel legea initiată recent în Franța. Cu câteva ore înainte, în cadrul unei slujbe în aer liber, a criticat „curentele care caută să redefinească valoarea vieții umane” și a numit Grota de la Lourdes „un sanctuar al speranței creștine”.
Reacții și controverse
Afirmațiile papei au fost contestate de societatea civilă favorabilă eutanasiei. Jean-Luc Romero, delegat al Asociației pentru dreptul de a muri cu demnitate, a declarat că papa are dreptul să își exprime opinia, dar a subliniat că legile sunt ale statului și nu ale Bisericii.
Legea privind dreptul la moarte asistată, inițiată de președintele Emmanuel Macron, a fost criticată sever de Biserica din Franța, care a considerat-o o „ruptură antropologică majoră”. În campania de opoziție, mai mulți lideri religioși și oameni de biserică au organizat slujbe și campanii de conștientizare.
Deși Curtea Constituțională a validat legea, aceasta a permis și aplicarea principiului clauzei de conștiință la nivelul întregii instituții medicale, nu doar pentru anumite cadre medicale. În acest context, dezbaterile continuă în societate și în rândul politicilor publice.
