O regulă feroviară veche de peste 50 de ani a cauzat, recent, o situație inexplicabilă pentru pasageri și operatorii de trenuri din România. Unele trenuri moderne circulă cu viteze mult mai reduse în anumite puncte, fiind obligate să frâneze până la 40 km/h, în condițiile în care garniturile mai vechi pot trece cu 80, 100 sau 120 km/h în aceleași zone. Problema, semnalată de Asociația Pro Infrastructură, a dus la pregătirea unei modificări legislative de către Ministerul Transporturilor, menită să permită trenurilor mai noi să traverseze aceste puncte cu viteze apropiate de cele normale.
De ce trenurile moderne sunt limitate în viteze
Probele au ieșit la iveală în urma monitorizării încă din 2021, când s-a observat diferența de viteză pe ramificația către Aeroportul Otopeni. Trenurile vechi ale operatorului Transferoviar Călători puteau trece rapid peste macazul în abatere, pe când automotoarele Desiro nu puteau decât să reducă drastic viteza.
Situația a fost cauzată de modul în care funcționează sistemele de protecție și semnalizare instalate pe trenuri. La trecerile prin anumite puncte, mecanicul trebuie să confirme observația indicatoarelor din instalația de cale, fapt care activează limite de viteză stricte în funcție de tehnologia utilizată.
Un factor central este butonul „Depășire Ordonată” (BDO). Potrivit Asociației Pro Infrastructură, acesta ar fi trebuit utilizat exclusiv în situații speciale. Însă, în anumite configurații, BDO a ajuns să fie folosit și pentru reducerea vitezei în alte circumstanțe, inclusiv în zone unde limitele de viteză sunt mai mari.
Efectul acestui sistem este ca un tren modern să circule cu doar 40 km/h, deși alte trenuri, mai vechi, pot trece prin aceleași puncte cu viteze mult mai mari, generând frânări și accelerări repetate, cu impact asupra traficului și consumului de energie.
Impactul asupra materialului rulant modern
Conflictul de viteze afectează o serie de trenuri moderne recent introduse în rețea. Până acum, peste 55 de locomotive modernizate prin PNRR și 37 de rame Alstom Coradia au fost identificate ca fiind influențate de limitări. În plus, peste 80 de rame PESA și 16 locomotive Alstom Traxx sunt afectate de această problemă.
Problema afectează circulația în puncte de pe mai multe secțiuni ale rețelei feroviare, incluzând zone precum Radna, Mediaș, Mintia, Deva, Orăștie, Sântimbru, Blaj și Sighișoara. Frânările și accelerațiile repetate nu doar cauzează întârziere, ci și generează costuri suplimentare de operare și consum energetic crescut.
Pentru pasageri, comportamentul trenurilor în zonele cu limitări stricte devine mai greu de înțeles, mai ales dacă un tren nou reduce brusc viteza într-un punct în care alte garnituri mai vechi circulă cu viteze mai mari fără probleme.
Măsuri provizorii și schimbări legislative
În urma acestor observări, un grup de lucru din cadrul Ministerului Transporturilor a analizat problema în iunie 2026. Se pregătește acum o modificare legislativă ce vizează reducerea limitelor de învățare pentru sistemele de protecție.
Astfel, în locul comenzii active pentru limitarea vitezei la 2.000 Hz, va fi introdus un inductor de 1.000 Hz. Această schimbare va permite trenurilor moderne să traverseze zone cu limite de până la 85 km/h pentru trenurile rapide, 70 km/h pentru Regio și 55 km/h pentru trenurile de marfă, evitând frânarea la 40 km/h.
Primele puncte vizate pentru aplicarea noii reguli sunt macazurile din zona Aeroportului Otopeni și cele de pe direcția București către Ploiești Vest și Brașov, unde viteza pe abatere este de 80 km/h, respectiv 100 km/h.
Viitorul controlului de viteză — sistemul ETCS
Această soluție temporară nu reprezintă o rezolvare pe termen lung. Pentru eliminarea definitivă a diferențelor de viteză, este necesară implementarea sistemului european ETCS, care permite un control mai avansat și precis al vitezei trenurilor.
În cazul zonei Mediaș, unde limitele de viteză sunt de la 160 km/h la 120 km/h și apoi la 80 km/h, instalarea unor inductoare de 1.000 Hz ar permite trenurilor să circule cu viteze mai mari fără reducere artificială. În scenariul ideal, ETCS ar putea permite trenurilor moderne să circule cu 120 km/h fără nevoia de frânări intermediare.
Implementarea completă a sistemului ETCS însă avansează lent, iar estimările indică o perioadă de între 5 și 10 ani pentru acoperirea întregii rețele relevante.
Până atunci, situația continuă să afecteze circulația trenurilor moderne în zone unde diferențele de limitări de viteză sunt dictate de regula veche de peste jumătate de secol.
