Guvernanța eficientă a resurselor de apă și pregătirea pentru schimbările climatice sunt esențiale pentru gestionarea riscurilor privind seceta, inundațiile și deficitul de apă în Europa, inclusiv în bazinul Dunării, și în orașele din România. Acest subiect a fost abordat într-un interviu acordat de Juliette Lassman, ce va fi prezentă la București pe 14 octombrie, la Climate Change Summit, eveniment organizat la Palatul Parlamentului.
Principiile guvernanței și gestionarea bazinelor hidrografice
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) stabilește 12 condiții esențiale pentru un sistem de guvernanță a apei eficace și incluziv. Acestea vizează clarificarea responsabilităților, coordonarea politicilor, investiții în date și competențe, precum și asigurarea unei finanțări adecvate.
Gestionarea transfrontalieră a riscurilor, precum inundațiile și seceta, depinde de instituțiile de bazin sau de mecanismele de coordonare. Exemplul Comisiei Internaționale pentru Protecția Fluviului Dunărea (ICPDR) ilustrează modul în care cooperarea între țările din bazin poate fi consolidată pentru schimbul de informații și gestionarea riscurilor depășind granițele naționale.
Prevenirea și pregătirea pentru crizele de apă
Organizația OCDE evidențiază că multe crize legate de apă apar din cauza lacunelor în guvernanță, mai degrabă decât din cauza lipsei resurselor. Adoptarea unei abordări proactive implică prognoze climatice, monitorizare în timp real, scenarii și teste de stres pentru identificarea riscurilor din timp.
Este nevoie de reguli clare pentru gestionarea utilizării apei în situații de deficit accentuat. Acestea trebuie să includă măsuri de protecție pentru utilizatorii vulnerabili, adaptarea infrastructurii și integrarea riscurilor în deciziile legate de locuințe, infrastructură și activități economice, precum agricultura și industria.
Exemplul Olandei, prin Programul Delta, demonstrează importanța anticipării evoluțiilor climatice și socioeconomice, precum și menținerea opțiunilor deschise pentru acțiuni viitoare, adaptate scenariilor multiple.
Pregătirea orașelor pentru combinația de secetă și inundații
Schimbările climatice vor intensifica atât riscul de secetă, cât și pe cel de precipitații extreme, în special în Europa de Sud și Europa de Nord. Suprafața afectată de secetă s-a dublat între 1900 și 2020, iar costurile de pagube provocate de secetă au crescut cu între 3% și 7,5% anual în ultimii 20 de ani.
Orașele, ca zone cu densitate mare, sunt expuse în mod deosebit. Dezvoltarea urbană, gestionată ineficient, poate crește expunerea la riscuri. Soluțiile locale precum zonele umede, restaurarea râurilor și sistemele de retenție a apelor pluviale pot contribui la reducerea acestor riscuri prin absorbția surplusului de precipitații și stocarea apei pentru perioadele secetoase.
Riscul secetei în bazinul Dunării și necesitatea unor ajustări
Nivelurile scăzute ale Dunării din acest an pun în evidență vulnerabilitatea activităților economice și a comunităților. Debitele reduse pot afecta transportul, producția de energie, lanțurile de aprovizionare și turismul.
Analiza OCDE asupra Ungariei subliniază necesitatea revizuirii acordurilor bilaterale privind gestionarea apelor transfrontaliere. Multe dintre ele s-au concentrat pe controlul inundațiilor și calitatea apei, dar trebuie adaptate pentru a face față riscurilor de secetă și deficit de resurse.
Guvernările din bazinul Dunării sunt încurajate să dezvolte indicatori comuni de secetă, să armonizeze monitorizarea și să faciliteze schimbul de date pentru o gestionare mai eficientă a resurselor.
Rolul coordonării între nivelurile de guvernare și lecții pentru România
Coordonarea între guvernul central, autoritățile locale, instituțiile de gospodărire a apelor și alte entități este crucială în gestionarea riscurilor legate de apă. Aceasta trebuie să acopere atât gestionarea interdependențelor verticale, cât și cele orizontale, pentru alinierea politicilor și pentru rezultate concrete.
Experiența țărilor OCDE relevă că gestionarea eficientă a deficitului de apă nu se rezumă la extinderea infrastructurii. În schimb, se pune accent pe gestionarea cererii, reducerea pierderilor, reutilizarea și reciclarea apei, precum și pe tarifarea adecvată și stimulentele economice.
Pentru România, o lecție valoroasă este consolidarea regulilor de alocare a resurselor de apă, inclusiv prioritizarea utilizatorilor, ajustarea cantităților și costurilor în funcție de situație. Planificarea anticipată, înainte ca situația să devină critică, este cheia pentru prevenirea și gestionarea eficientă a crizelor de apă.
Reziliența în fața riscurilor climatice și eficiența utilizării resurselor de apă devin astfel ingrediente esențiale pentru sustenabilitatea și stabilitatea economică a regiunii.
