România alocă anual aproximativ 128 de miliarde de lei pentru sistemul de sănătate, însă costurile suportate direct de pacienți rămân semnificative, în ciuda creșterii resurselor publice. Potrivit unui studiu al Academiei de Studii Economice din București, diferența dintre costurile reale ale serviciilor medicale și tarifele decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) generează plăți suplimentare din buzunarul pacientului.
Finanțarea sistemului și cheltuielile populației
Cheltuielile totale pentru sănătate au crescut cu 29% între 2023 și 2025, atingând aproape 128 miliarde de lei în 2025. Contribuțiile din asigurări sociale de sănătate reprezintă peste jumătate din finanțare, însă aproape 28% din cheltuieli provin din surse private. Plățile directe ale pacienților pentru medicamente și servicii ambulatorii reprezintă a doua sursă de finanțare, după contribuțiile CASS.
Aproximativ 94% din finanțarea privată provine din plăți directe ale pacienților. În timp ce abonamentele și asigurările private de sănătate cresc, acestea dețin încă o pondere redusă în totalul resurselor alocate sistemului medical național.
Tarifele CNAS și diferențele de costuri
Studiul arată că tarifele pe care CNAS le decontează pentru serviciile spitalicești nu acoperă în totalitate costurile reale de îngrijire. Această situație este valabilă atât pentru sistemul public, cât și pentru cel privat.
În spitalele publice, diferența de cost este acoperită parțial din fonduri suplimentare, inclusiv transferuri pentru influențele salariale. În 2025, transferurile din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate pentru influențele salariale au fost de aproximativ 16,9 miliarde de lei, în timp ce decontările pentru serviciile medicale ale acestor spitale s-au situat la circa 14,87 miliarde de lei.
Furnizorii privați nu beneficiază de aceste mecanisme de sprijin financiar, ceea ce explică anumite contribuții personale din partea pacienților pentru acoperirea diferențelor de tarifare.
Distribuția resurselor în sistemul medical
Aproximativ 80% din fondurile alocate sistemului de sănătate sunt utilizate pentru finanțarea spitalelor și achiziția de medicamente. În schimb, serviciile ambulatorii beneficiază de aproximativ 20% din resurse, deși finisarea acestei zone a evoluat în ritm alert.
Deși se observă o creștere a bugetelor pentru serviciile ambulatorii, sistemul medical din România continuă să acorde prioritate tratamentului în loc să investească în prevenție.
