Cel mai bătrân animal terestru cunoscut din lume, o broască țestoasă uriașă Aldabra numită Jonathan, are aproximativ 194 de ani, conform estimărilor cercetătorilor. Longevitatea sa remarcabilă este atribuită în mare parte unor trăsături genetice și capacității de a menține funcționarea sistemelor celulare într-un mod mai „tineresc”.
Origine și istoric
Jonathan a fost adus pe insula Sfânta Elena în 1882, fiind probabil originar din Atolul Aldabra sau din Insulele Seychelles Granitice. În prezent, țestoasa locuiește într-un țarc situat la Plantation House, reședința guvernatorului insulei.
Studiul genetic și longevitatea
Studiile publicate recent în revista Science Advances arată că genele lui Jonathan sunt asociate cu o viață lungă și regenerare celulară mai eficientă. Cercetătorii au secvențiat genomul și epigenomul țestoasei, descoperind modificări în căile metabolice legate de longevitate, inclusiv repararea ADN-ului, funcția mitocondrială, reglarea insulinei și stabilitatea telomerilor.
Geneticienii au comparat epigenomul lui Jonathan cu cel al altor patru țestoase Aldabra, de la exemplare tinere până la adulte mai în vârstă. Prelevarea probelor s-a realizat cu tact și respectarea restricțiilor locale de pe insulă pentru prevenirea riscurilor de infecție.
Pentru a explica diferențele observate, cercetătorul Benjamin Vaisvil a comparat genomul cu o carte de gătit, iar epigenomul cu notițe scrise de mână pe margini, ilustrând modul în care aceste modificări genetice influențează longevitatea. În anumite regiuni ale ADN-ului, nivelul de metilare, un indicator al dezordinii biochimice, este mai redus decât în cazul altor țestoase, cu excepția unui exemplar tânăr de 5 ani.
Au fost identificate 287 de gene cu variante unice pentru Jonathan, inclusiv unele implicate în suprimarea tumorilor și reparația ADN-ului. De asemenea, țestoasa poartă copii suplimentare ale unor gene care codifică proteine esențiale pentru combaterea celulelor îmbătrânite sau canceroase.
Caracteristici fizice și viața de zi cu zi
Jonathan a fost cunoscut pentru năzbâtiile din tinerețe, printre care răsturnarea scaunelor și așezarea pe mingile de crochet. În prezent, cataracta a afectat vederea țestoasei, lăsând-o aproape orb. Veterinarul Joe Hollins o descrie acum pe Jonathan ca fiind „un uriaș blând”.
Deși are aproape 200 de ani, țestoasa păstrează un apetit viguroasă, ridicându-și capul și întinzând gâtul atunci când i se aduce mâncare. Hollins afirmă că animalul recunoaște vocea și atingerea medicului veterinar, însă precizează că această reacție nu este motivată de afecțiune, ci de recunoașterea unui „festin”.
Jonathan a fost martor la războaie mondiale și a trăit evenimente istorice majore, devenind un simbol al rezilienței și longevității. Statutul de „animal iconic” i-a fost acordat recent de Guinness World Records, fiind apreciat de comunitatea insulei Sfânta Elena.
Provocări în stabilirea vârstei
Determinarea exactă a duratei de viață a țestoaselor uriașe este dificilă din cauza lipsei arhivelor exacte pentru perioadele anterioare secolului al XX-lea. Înregistrările istorice de încredere pentru aceste animale sunt rare, iar estimările vârstei sunt bazate adesea pe inelele de creștere de pe plăcile de carapace.
Studiul asupra unui singur exemplar extrem de bătrân face dificilă diferențierea între caracteristicile unice ale lui Jonathan și cele comune altor țestoase cu durată de viață lungă. Cercetările pun în discuție dacă factorii genetici sunt singulari sau dacă și mediul, precum dieta controlată și izolarea optimă a insulei, au avut un impact semnificativ.
< p>Rezultatele indică o posibilă influență comună asupra mecanismelor de îmbătrânire, similare celor observate în cazul unor persoane cu longevitate excepțională. Un studiu recent asupra unei femei de 117 ani a relevat o funcție mitocondrială eficientă, în acord cu constatări din exemplele de la Jonathan.
Acest animal continuă să atragă atenția asupra misterelor longevității și a mecanismelor genetice implicate, reprezentând un exemplu viu al rezistenței în fața trecerii timpului.
