Profesorii care desfășoară activitate cu normă întreagă pe durată nedeterminată și au în paralel un contract pe durată determinată, cu fracțiune de normă în regim de plată pe oră, trebuie să beneficieze de plata concediului anual și a indemnizației de hrană în proporție corespunzătoare și pentru această activitate suplimentară. Decizia a fost pronunțată joi, 8 octombrie 2026, de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).
Veniturile din plata cu ora trebuie integrate în calculul concediului
Cererea a pornit de la cazul unor angajați cu două contracte de muncă aflate în paralel. În trecut, autoritățile școlare luau în calcul doar salariul de bază pentru stabilirea remunerației pentru concediu, ignorând veniturile din activitatea extrasă în regim de plată cu oră.
CJUE a clarificat că dreptul la concediu plătit implică menținerea unei remunerații comparabile cu cea primită în activitatea efectivă. Curtea a menționat că „lucrătorul trebuie să primească remunerația obișnuită pentru această perioadă de repaus”.
Stabilirea valorii plății pentru concediu nu poate exclude timpul petrecut pentru activitatea secundară și veniturile obținute prin al doilea contract. Calculul trebuie să reflecte veniturile din ambele surse, inclusiv cele din plata pe oră.
Procedura nu înseamnă acordarea automată a unui concediu suplimentar de 62 de zile, ci stabilirea pay-ului pentru concediu, inclusiv considerarea activităților desfășurate sub al doilea contract.
Indemnizația de hrană trebuie proporțional acordată pentru toate contractele
CJUE a analizat și incluziunea indemnizației de hrană în calculul remunerației. Decizia precizează că indemnizația de hrană face parte din condițiile de încadrare în muncă și trebuie în acest sens proporțional pentru activitatea desfășurată pe durată determinată.
Indemnizația de hrană nu depinde de cheltuielile suportate efectiv pentru hrană, ci reprezintă o componentă a salariului lunar. În cazul angajaților cu două contracte, indemnizația trebuie acordată și pentru activitatea suplimentară, proporțional cu timpul lucrat, aplicând principiul „pro rata temporis”.
Aceste sume trebuie inclus în calculul remunerației pentru concediu, însă CJUE nu a stabilit o sumă fixă pentru fiecare angajat, ci doar a trasat reguli pentru includerea acestor venituri.
Citătire în litigiu și implicarea instanțelor românești
Litigiul a început la Tribunalul Vaslui, între Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” din Vaslui și Uniunea Sindicală „Didactica” Vaslui, care acționează în numele a 14 angajați. Aceștia au avut în perioada 2019-2022 contracte pe durată nedeterminată, cu normă întreagă, și contracte suplimentare, pe durată determinată și în regim de plată pe oră.
Tribunalul Vaslui le-a acordat câștig de cauză în martie 2023. În cazul contestației, Curtea de Apel Iași a solicitat CJUE să interpreteze dreptul european referitor la concediile plătite și indemnizația de hrană.
Prevederile Ordinului nr. 5.559/2011 și Ordinului nr. 4.050/2021 erau invocate, acestea stabilind că profesorii care au activitate și în regim de plată cu oră beneficiază de concediu plătit numai pentru funcția principală. Decizia CJUE stabilește însă că dreptul european impune luarea în calcul și veniturile din activitatea suplimentară.
Stabilirea sumelor și tratamentul salarial
Deși al doilea contract este pe durată determinată și cu fracțiune de normă, această situație nu justifică un tratament salarial mai puțin favorabil, a decis Curtea. Motivația legată de necesitatea menținerii continuității predării a fost respinsă.
Informațiile despre cuantumul sumelor datorate profesorilor rămân în sarcina angajatorilor și se stabilesc conform legislației și reglementărilor în vigoare, în raport cu activitatea efectiv desfășurată și veniturile obținute.
Decizia CJUE clarifică modul în care trebuie inclus veniturile din contractele suplimentare în drepturile salariale, în contextul marilor teme legale privind remunerația pentru concediu și indemnizațiile conexe.
