Anne Carson, poetă, eseistă și traducătoare din Canada, a fost desemnată laureata Premiului Nobel pentru Literatură în 2026. Anunțul a fost făcut de Academia Regală Suedeză, iar câștigătoarea are 76 de ani.
Anunțarea și reacțiile inițiale
Secretara permanentă a Academiei Suedeze, Ingrid Carlberg, a contactat-o pe Carson cu puțin timp înainte de anunțul oficial, anunțând-o că a primit premiul Nobel. Carson se afla în Reykjavík, Islanda, și a declarat că se afla în bucătărie, citind și mâncând biscuiți sărați, când a primit vestea.
Conversația telefonică și reacția laureatei
Operațiunea a continuat cu un al doilea apel telefonic, realizat înregistrat și publicat ulterior de Academia Suedeză. În discuție, Carson a spus că a fost surprinsă, considerând totul „puțin nebunesc”. La întrebarea despre cum s-a simțit, ea a răspuns că stătea acasă, în Reykjavík, și a început să se gândească la donații pentru organizații caritabile, menționând Medici fără Frontiere.
Carson a declarat că nu a anticipat această veste și că intenționează să doneze cei 1,2 milioane de dolari primiți în urma premiului. Ea a spus că plănuiește să iasă la o plimbare în pădure pentru a se bucura de liniște. În privința operei sale, a descris stilul său ca fiind „nedeliberat” și a recomandat cititorilor să înceapă cu autobiografia sa, considerată mai accesibilă.
Despre creativitatea și inspirația sa
Anne Carson a explicat că începe un proiect de la mijloc, considerând această abordare singura regulă pe care o urmează. Sursa sa principală de inspirație este poetul Homer, și a spus că nu urmărește relevanța operelor sale, ci încearcă să fie relevantă pentru ele.
Carson a menționat că evita plictiseala în activitatea sa și consideră acest element un criteriu pentru a decide ce face în fiecare zi. Ea a subliniat că „viața este plictisitoare” și că trebuie făcut ceva pentru a o transforma. La întrebarea despre sfatul pentru aspiranții la scris, a răspuns că aceștia trebuie să înceapă de la mijloc.
Opera și stilul literar
Anne Carson este cunoscută pentru un stil hibrid, combinând poezia cu proza și intercalând mituri antice cu povești contemporane. Printre cele mai apreciate opere ale sale se numără romanul în versuri „Autobiografia roșului” (1998), care are tematică LGBT și reinterpretă un poem grec despre Heracle.
Academia Regală Suedeză a precizat că i-a acordat premiul pentru „opera sa îndrăzneață și inventivă, care, într-un dialog ludic cu tradiția clasică, a creat forme noi pentru literatura contemporană”.
Aspecte despre metodologia sa de creație și influențele
Se remarcă faptul că majoritatea operelor sale explorează intersecția dintre obsesia pentru cuvinte, depositată în etimologie, și dorința de a descoperi sensuri noi. Carson introduce în scris vocile diferite, contrapunctate, pentru a crea un efect de viziune stereoscopică, după cum a explicat ea însăși.
În lucrări precum „Eros the Bittersweet” (1999), Carson contrapune poeți din diverse epoci, precum Simonide și Paul Celan, iar în „Men in the Off Hours” (2000) îl compară pe Tucidide cu Virginia Woolf. Aceste combinații neașteptate au contribuit la redefinirea limbajului literar contemporan, prin opere ludice, ironice și hibride între poezie, proză și alte forme artistice.
Relevanța și recunoașterea internațională
Academia Suedeză a evidențiat faptul că opera lui Carson a avut un impact semnificativ, inspirând noi forme de literatură. În chiar declarația de decernare, s-a subliniat că stilul său a evitat concentrarea pe poezie lirică centrată pe sine, optând pentru constelații literare neașteptate.
Reacția Laureatei
Carson a spus că pentru ea, premiul reprezintă o surpriză majoră, considerând totul „nebunesc”. La întrebarea despre sărbătorire, a menționat că va ieși la o plimbare și va încerca să se bucure de liniște. În ceea ce privește viitorul, ea a afirmat că va dona fondurile primite și că va continua să scrie și să caute forme noi de exprimare.
Opera sa, inclusiv romanul în versuri „Autobiografia roșului”, se distinge prin abordarea interdisciplinară, combinând mituri antice cu teme moderne.
