România deține un nivel avansat de infrastructură digitală, cu o rată de acces la internet în gospodării de 95,5%, peste media UE. În școli, numărul de calculatoare este de 10,64 per 10 elevi, situându-se printre cele mai bine dotate state din Uniune. Totuși, în ceea ce privește utilizarea și competențele digitale ale populației, situația se degradează semnificativ.
Infrastructură digitală și competențe în România
Până în 2025, 95,5% din gospodării românești aveau acces la internet, iar în sistemul educațional există o medie de 10,6 calculatoare la fiecare 10 elevi, comparativ cu media europeană de 9,04. România se află între primele șase state ale UE în dotarea digitală a școlilor.
În schimb, doar 11,1% dintre cetățeni posedă competențe digitale peste nivelul de bază, fiind sub media UE, de aproape o treime. Doar 13 dintre cele 25 de puncte, din totalul maxim de 25, la indicatorul educației online reflectă performanța țării. Aproximativ 11% dintre români au participat la cursuri sau au folosit materiale educaționale online în 2025, față de circa o treime în UE. Bulgaria a ajuns la 16% și Serbia la 23%.
Raportul descrețează că diferențele resimțite nu sunt neapărat cauzate de lipsa hardware-ului, ci de politicile și programele menite să dezvolte și să utilizeze competențele digitale în rândul populației.
Relația digitală dintre cetățeni și administrație
Unul dintre cele mai semnificative decalaje îl reprezintă interacțiunea online cu autoritățile publice. Doar 24,1% dintre români au utilizat site-uri sau aplicații mobile ale autorităților, în comparație cu 71,9% nivelul mediu european. Este cea mai scăzută rată din UE, reprezentând aproximativ o treime din media europeană.
Deși sectorul public are platforme funcționale, nu există un ecosistem complet și integrat, care să funcționeze ca un corespondent digital al statului. În domeniul serviciilor private, utilizarea internet banking și a comerțului electronic se situează la 45,6 puncte, față de media UE de 71,6. Doar 31% dintre români au utilizat internet banking în 2025, iar peste 60% au făcut cumpărături online.
Digitalizarea sectorului sănătății
Cel mai scăzut scor în raportul de digitalizare îl înregistrează sectorul sănătății, cu 11 puncte din 25. În 2024, numai 9,1% dintre români își programează consultațiile medicale online, iar doar 3,9% utilizează servicii medicale online fără consult medical direct, comparativ cu 20,8% în UE.
Infrastructura digitală pentru sănătate este bine dezvoltată, dar utilizarea de către cetățeni nu ține pasul. Autorii raportului intenționează să lanseze un portal centralizat de sănătate, pentru a oferi acces la istoricul medical, rețete și servicii decontate printr-un singur cont digital.
Digitalizarea la locul de muncă și în companii
La nivelul angajaților, doar 44,9% au acces la internet în scop profesional, iar procentul companiilor cu un nivel ridicat de digitalizare nu depășește 14,5%. Comparativ, media UE pentru digitalizarea în mediul de afaceri este de 27,5%, iar aproape jumătate din aceste companii nu oferă programe de dezvoltare a competențelor digitale angajaților.
Structura economiei românești, predominant bazată pe alte sectoare decât digitalizarea intensivă, explică în parte these cifre. Programele pentru dezvoltarea competențelor digitale în IMM-uri au fost lansate, dar implementarea lor a fost lentă.
Dezvoltarea infrastructurii și obstacolele principale
Autorii raportului menționează că principalul obstacol nu mai este hardware-ul, ci politicile și măsurile de încurajare a utilizării eficiente a competențelor digitale. Potențialul de creștere în domeniul digitalizării muncii și în sectorul public depinde de adoptarea mai largă a tehnologiilor și de formarea adecvată a utilizatorilor.
Situația României în indicele de digitizare centrata pe oameni (Human-Centered Digitisation Index) este de 53 de puncte, fiind cea mai slabă performanță dintre cele trei state analizate, situată sub pragul de 120 de puncte. Țara se află pe ultimul loc, după Serbia cu 64 de puncte și Bulgaria cu 59.
Întregul raport accentuează dezbaterile privind decalajul între infrastructura disponibilă și utilizarea acesteia, demonstrând nevoie de reforme în politici, educație și servicii digitale pentru a crește impactul tehnologiei asupra vieții cetățenilor.
