Efectele antrenamentelor de forță asupra țesutului adipos se pot manifesta rapid, chiar înainte de a observa o scădere vizibilă în greutate, arată un studiu recent realizat pe animale. Cercetările au arătat că șapte sesiuni de exerciții au fost suficiente pentru a activa mecanisme metabolice ce favorizează descompunerea grăsimilor, în timp ce dimensiunea celulelor adipoase a fost redusă, în cazul șoarecilor obezi, fără a exista o scădere semnificativă a greutății corporale.
Detalii despre experiment
Studiul a fost desfășurat pe șoareci masculi Swiss, ținuți timp de 14 săptămâni pe o dietă bogată în grăsimi. Animalele au fost puse să urce o scară de aproximativ 70 de centimetri, cu greutăți atașate cozii, pentru a reproduce efortul specific antrenamentelor de forță.
Fiecare sesiune presupunea 20 de urcări, cu pauze de 60-90 de secunde, la circa 70% din capacitatea maximă de efort a animalelor. În total, au fost efectuate șapte sesiuni de exerciții.
Modificări în țesutul adipos
După acest interval, cercetătorii au analizat țesutul adipos mezenteric, situat în jurul intestinelor. Comparativ cu grupul sedentar, animalele exercițiate aveau o masă mai mică de grăsime în această zonă și adipocite de dimensiuni reduse.
Rezultatele indică faptul că aceste modificări au apărut înainte de o reducere semnificativă a greutății corporale. Autorii studiului subliniază că efectele exercițiilor pot începe la nivel molecular înainte ca schimbările fizice să fie vizibile.
Mechanisme moleculare implicate
Cercetătorii au urmărit nivelurile proteinei ABHD5 și enzimei ATGL, importante în procesul de lipoliză, adică descompunerea trigliceridelor din celulele adipoase.
La șoarecii obezi și sedentari, nivelurile acestor markeri erau reduse. După șapte zile de exerciții, s-au observat creșteri ale expresiei genei și ale cantității proteinei ABHD5, precum și o îmbunătățire a interacțiunii acesteia cu ATGL.
De asemenea, s-au înregistrat creșteri ale fosforilării markerilor HSL și PLIN1, semne de activare a lipolizei. În același timp, expresia genei Scd1, implicată în sinteza acizilor grași și metabolismul lipidelor, a fost diminuată.
Aceste modificări sugerează o deplasare spre un profil metabolic mai activ, orientat către mobilizarea și descompunerea lipidelor.
Relevanța pentru practică și limitele studiului
Leandro Pereira de Moura, autor al cercetării, atrage atenția asupra faptului că lipsa unei scăderi rapide în greutate poate induce impresia falsă că exercițiile nu funcționează, deși procesele metabolice se modifică deja.
Studiul indică faptul că aceste mecanisme pot fi activate înainte de schimbările vizibile, dar cercetarea a fost făcută exclusiv pe animale și pe o perioadă scurtă. Autorii subliniază necesitatea unor studii clinice pentru a verifica dacă aceste efecte se manifestă și la oameni.
Cercetarea s-a concentrat pe țesutul mezenteric și doar pe masculi, iar evaluarea lipolizei s-a bazat pe markeri de expresie și fosforilare, nu pe măsurarea directă a fluxului de descompunere a grăsimilor.
Următoarele studii trebuie să analizeze și alte depozite de grăsime, plus eventualele diferențe determinate de sex și vârstă.
