Un studiu recent publicat în *Scientific Reports* relevă riscuri neașteptate legate de exploatarea resurselor minerale de pe fundul oceanelor. Cercetătorii au descoperit că anumite roci aduse la suprafață din adâncurile marine pot autoinflama, generând incendii spontante în condiții de laborator. Descoperirea accentuează necesitatea unor evaluări speciale pentru gestionarea extragerii mineralelor din mediul submarin, întrucât aceste rocă pot reacționa diferit față de cele de pe uscat.
Ce s-a descoperit în studiul asupra rocilor aduse de pe fundul oceanului
Cercetătorii au colectat 57 de mostre de roci bogate în sulfuri metalice din patru zone ale Escanaba Trough, situată pe Gorda Ridge, în apropierea coastelor Oregonului și Californiei. Mostrele au fost recuperate cu ajutorul unui vehicul controlat de la distanță și proveneau din depozite formate în jurul izvoarelor hidrotermale submarine.
Laboratorul a supus mostrele la zdrobire și liofilizare, pentru analiză. În timpul procesului, două dintre mostre au început să se încălzească și au suferit combustie spontană după expunerea la aer. Analizele ulterioare au indicat că aceste roci constau în principal din marcasită nanocristalină, o formă de sulfură de fier. Aceasta s-a format prin înlocuirea unui mineral anterior, pirotina, și era într-o stare chimică mai puțin stabilă decât structura inițială.
Oxidarea sulfurilor metalice a eliberat căldură, iar caracteristicile specifice ale mineralelor, precum dimensiunea foarte mică a cristalelor, au favorizat o reacție intensă. Acest proces poate duce la autoîncălzire a rocilor și chiar la aprindere. Zdrobirea și manipularea mineralelor pot produce energia inițială pentru declanșarea reacției, accentuând riscul de incendiu în timpul exodării și procesării.
Implicațiile pentru mineritul de mare adâncime
Rocile de pe fundul oceanelor se află într-un mediu diferit față de cel de la suprafață. La extracție, acestea trec rapid prin schimbări de presiune, temperatură și umiditate și intră în contact cu cantități mult mai mari de oxigen, ceea ce poate accelera reacțiile chimice.
Conform studiului, aceste diferențe pot influența viteza reacției sulfurilor și cantitatea de căldură generată. În consecință, procedurile de siguranță utilizate în mineritul terestru nu pot fi aplicate direct, fiind necesare evaluări și sisteme de control adaptate specific pentru mediul submarin.
Numărul contractelor pentru explorarea resurselor minerale submarine crește. La 31 martie 2026, International Seabed Authority avea 31 de contracte active, dintre care 19 pentru noduli polimetalici, opt pentru sulfuri polimetalice și patru pentru cruste feromanganoase bogate în cobalt. Aceste contracte sunt pentru explorare, nu pentru exploatare comercială.
Resursele aflate pe fundul oceanelor sunt considerate importante pentru industrie, în timp ce ecosistemele încă necunoscute sunt expuse riscului de perturbare. Cercetările despre zonele numite “oxigen întunecat” și organismele neobișnuite din adâncuri susțin necesitatea unor studii aprofundate înainte de dezvoltarea exploatării comerciale.
Riscul de autoîncălzire nu este universal
Autorii studiului subliniază că fenomenul de combustie spontană nu se aplică tuturor rocilor din oceane. Doar anumite tipuri, precum cele din Escanaba Trough, au evidențiat această reacție, iar compoziția mineralelor și condițiile de extracție pot modifica semnificativ riscul.
Cercetătorii solicită evaluări specifice pentru fiecare zăcământ și dezvoltarea unor măsuri tehnice menite să reducă posibilitatea autoîncălzirii. Dacă mineritul submarin va avansa din etapa de cercetare la exploatare comercială, gestionarea riscului de incendiu va deveni o prioritate, împreună cu alte efecte asupra ecosistemelor și dificultățile logistice ale operațiunilor la mii de metri adâncime.
Completează faptul că scoaterea mineralelor din mediul natural nu implică doar mutarea acestora, ci și modificarea chimică a compoziției lor. Contactul cu aerul și manipularea pot provoca reacții neașteptate, ceea ce va influența proiectarea navei, instalațiilor de procesare și sistemelor de control.
Riscurile ecologice rămân un aspect semnificativ, cercetări recente demonstrând cât de rapid se pot modifica ecosistemele marine de la perturbări, chiar dacă acestea sunt temporare. În prezent, interesele globale pentru exploatarea resurselor submarine sunt în creștere, dar riscurile și complexitatea acestora impun evaluări detaliate și proceduri speciale de siguranță.
