Cercetători din Țările de Jos au demonstrat că o mlaștină salină transportată în laborator poate reduce energia valurilor de coastă și după expunere la condiții extreme timp de 21 de ore. Rezultatele ar putea influența modul în care sunt proiectate sistemele de protecție împotriva inundațiilor în regiuni vulnerabile, precum Țările de Jos.
Experimentul a fost realizat pe o suprafață de 306 metri pătrați
Un grup coordonat de inginerul Pim Willemsen a extras 306 metri pătrați de mlaștină salină din rezervația Peazemerlannen, situată pe coasta Mării Wadden. Materialul a fost transportat pe o distanță de aproximativ 250 de kilometri către facilitatatea Delta Flume din Delft, cel mai mare generator de valuri din lume.
Delta Flume are o lungime de circa 300 de metri și reproduc condiții marine extreme, inclusiv valuri cu înălțimi de până la 2 metri.
Transportul blocurilor de mlaștină a fost o provocare logistică majoră, fiecare bloc având între 3.000 și 6.000 de kilograme și fiind extras în septembrie și octombrie 2023. Materialul includea straturi de sol și vegetație, cu adâncimi între 40 și 70 de centimetri, transportate în condiții închise pentru a evita deteriorarea.
Rezultatele experimentului
Valurile generate au avut înălțimi între 0,75 și 2 metri și au fost aplicate timp de 21 de ore. Vegetația a suferit deteriorări majore, iar în procentaj aproximativ 33% din biomasa vegetală a fost distrusă după primele valuri. La final, mai rămăseseră circa 20-25% din biomasa originală, iar tulpinile au scăzut cu 47% ca lungime.
În medie, stratul de sediment pierdut a fost de șapte milimetri, iar solul a rămas stabil datorită rădăcinilor și structurii naturale a mlaștinii.
Rezultatele arată că mlaștina poate reduce cu până la 50% energia valurilor de până la un metru înălțime. Pentru valurile mai mari de un metru, reducerea nu depășește 10%. Valurile de până la un metru au fost mai bine înfrânate de vegetație, însă nu și cele mai puternice.
Relevanța pentru protecția costieră și costurile asociate
Studiul susține ideea unor sisteme hibride, combinând infrastructura inginerească cu ecosisteme naturale, pentru reducerea riscurilor de inundații. Conservarea dar și restaurarea mlaștinilor mari ar putea diminua costurile de întreținere și modernizare ale digurilor, în special în zonele vulnerabile din regiune.
Mlaștinile aduc beneficii ecologice, precum stocarea de carbon și protejarea habitatelor naturale, în plus față de rolul lor în reducerea energiei valurilor.
Rezultatele nu conferă mlaștinilor o protecție absolută împotriva furtunelor extreme, însă subliniază potențialul lor de a suplementa infrastructurile artificiale, în condiții de valuri moderate și chiar severe.
Creșterea nivelului mării și intensificarea evenimentelor meteorologice impun reevaluarea masurilor tradiționale de protecție costieră, iar ecosistemele naturale pot juca un rol strategic în aceasta.
În contextul actual, integrarea mlaștinilor într-un sistem de apărare împotriva inundațiilor poate oferi soluții mai durabile și mai ecologice, dacă starea și caracteristicile terenului permit acest lucru. Studiul indică astfel o opțiune viabilă pentru regiunile vulnerabile, în căutarea unor alternative mai eficiente și mai puțin costisitoare.
