Un algoritm de inteligență artificială a descoperit un detaliu surprinzător în celebra pictură atribuită lui Rafael: chipul Sfântului Iosif, din colțul din stânga sus al tablourii „Madona trandafirului”, nu pare a fi opera maestrului renascentist.
Această concluzie susține suspiciunile exprimate de istorici încă din secolul al XIX-lea.
Cercetarea, publicată în revista științifică Heritage Science, a fost realizată de specialiști din Regatul Unit și Statele Unite, care au folosit un sistem neuronal complex, antrenat pe picturi confirmate ca fiind ale lui Rafael.
Cum a fost construit modelul bazat pe inteligență artificială?
Modelul AI a fost proiectat să recunoască specificitățile stilului lui Rafael: modul de aplicare a vopselei, gama de culori, umbrele și alte detalii tehnice.
„Am utilizat o metodă de analiză avansată, învățând computerul să identifice stilul lui Rafael la nivel microscopic”, a explicat profesorul Hassan Ugail de la Universitatea din Bradford. Tehnologia a folosit o arhitectură de învățare automată pre-antrenată (ResNet50), combinată cu o metodă clasică pentru a completa lipsa datelor, o problemă frecventă în analiza operei unui singur artist.
Deși modelul AI a confirmat că chipurile Fecioarei Maria, Pruncului și Sfântului Ioan sunt probabil realizate de Rafael, analiza feței Sfântului Iosif a indicat o mare probabilitate ca aceasta să fie opera unui alt artist.
Giulio Romano, unul dintre discipolii lui Rafael, este o posibilă alternativă, dar identificarea rămâne neclară. Nu se va putea stabili cu certitudine cine este pictorul.
AI-ul nu înlocuiește expertiza umană
Inițial, analiza întregii picturi nu a oferit rezultate definitive. Abia după o analiză separată a fiecărui personaj a apărut ipoteza intervenției unui alt artist.
Cercetătorii subliniază că algoritmul AI completează, nu înlocuiește, expertiza umană. AI-ul nu poate evalua proveniența, compoziția pigmenților sau starea de conservare a operei.
„Madona trandafirului” a fost pictată pe pânză între 1518 și 1520 și se află în prezent la Museo Nacional del Prado din Madrid. Studiul adaugă noi elemente în dezbaterea despre autenticitatea totală a lucrării, demonstrând progresele tehnologiei în cercetarea patrimoniului artistic.