Prăbușirea marilor orașe mayașe a reprezentat un mister intens dezbătut de cercetători de-a lungul timpului. Recent, un studiu arată că poluarea cu mercur, de peste o mie de ani în urmă, ar fi putut avea un rol în declinul acestei civilizații.
Ce au descoperit cercetătorii în lacurile din Peninsula Yucatán
Analizele au vizat sedimentele din două lacuri, Lago Cobá și Cenote Xcach, care conțin informații despre mediul din trecut. Probele de sediment păstrează urme ale activităților umane și ale schimbărilor climatice.
Rezultatele indică concentrații foarte ridicate de mercur, asociate cu perioada clasică mayașă, între anii 250 și 920 d.Hr. Valorile depășeau cu ordine de mărime normele moderne pentru toxicitatea mercurului în sedimente.
Cercetătorii afirmă că nivelurile înregistrate reflectă o contaminare de durată, care a persistat timp de secole în ecosistemele acvatice din regiune. Valorile găsite sunt zeci sau chiar sute de ori mai mari față de limitele actuale de siguranță.
Sedimentele acționează ca adevărate arhive naturale, permițând reconstituirea istoricului mediului și a impactului activităților umane din trecut. Descoperirile sugerează o poluare prelungită, ce a influențat ecosistemele acvatice din Peninsula Yucatán.
De ce foloseau mayașii mercurul și cum ajungea acesta în mediul înconjurător
Civilizația mayașă a dezvoltat o cultură avansată, cu orașe monumentale, sisteme de scriere și practici religioase elaborate. Compușii de mercur, în special cinabrul, un mineral roșu, erau utilizați pentru pigmenți și în ritualuri.
Acest mineral conținea sulfură de mercur și avea o importanță simbolică în arta și ceremonialele mayașe. Din utilizarea acestor pigmenți putea rezulta introducerea Mercurului în sol și, ulterior, în ecosisteme.
Mercurul este cunoscut ca un element toxic, iar formele chimice ale sale pot afecta sistemul nervos și alte funcții biologice. În apă, transformările chimice pot duce la acumularea în organisme și pot modifica rețelele trofice.
Studiul indică faptul că utilizarea pe termen lung a materialelor cu mercur ar fi avut efecte ecologice negative, inclusiv deteriorarea ecosistemelor acvatice, cu modificări ale rețelelor trofice. Cercetări anterioare au arătat deja o contaminare cu mercur în rezervoarele utilizate de populațiile mayașe.
Ar fi putut poluarea să contribuie la declinul civilizației mayașe?
Un aspect important al descoperirii îl constituie ipoteza că degradarea calității apei, amplificată de contaminare cu mercur, ar fi putut spori dificultățile, inclusiv în condițiile perioadelor de secetă severă din timpul sfârșitului epocii clasice.
Reducerea disponibilității de apă potabilă și agricultura afectată de secetă puteau crea presiuni suplimentare asupra comunităților mayașe. În plus, dacă sursele de apă erau contaminate, impactul asupra sănătății și stabilității sociale ar fi fost și mai mare.
Autorii studiului sugerează că această poluare persistentă ar fi reprezentat un factor de stres ecologic, care ar fi putut contribui la dificultățile întâmpinate de populație. Totuși, cercetarea nu establishing că mercurul a fost principalul motiv al prăbușirii.
Declinul centrului urban mayaș a fost un proces complex, influențat de multiple factori, și nu există dovezi că contaminarea cu mercur ar fi fost singura cauză. Civilizația mayașă nu a dispărut complet, nicio comunitate și cultură mayașă persistând și în zilele noastre în Mexic și alte regiuni.
Aceste descoperiri oferă o perspectivă diferită asupra relației dintre activitățile umane și mediul înconjurător, arătând că poluarea toxică nu este exclusiv o problemă a epocii industriale.
