Infrastructura gazelor naturale și poziția Greciei în contextul european
Grecia își dezvoltă infrastructura pentru gaze naturale, inclusiv conducte și terminale de GNL, pentru a consolida rolul său în Coridorul vertical de gaze. Aceasta reprezintă un element esențial în strategia țării de a-și crește cota din aprovizionarea cu energie a Europei Centrale și de Sud-Est, după sistarea totală a gazului rusesc, prevăzută pentru anul 2027.
Țara dispune de terminale la Revythousa și Alexandroupoli, precum și de interconectări cu Bulgaria și conducta TAP. În primele nouă luni ale anului 2026, exporturile de gaze naturale din Grecia au crescut cu 169%, consolidând poziția sa de poartă regională de tranzit.
De asemenea, platforma de tranzacționare a gazelor naturale de la Bursa de Energie din Grecia a înregistrat o creștere a volumul tranzacțiilor cu 30% față de începutul anului 2026.
Obiectivul Greciei de a deveni un hub regional pentru gaze
Transformarea Greciei dintr-un consumator în punct de tranzit de gaze rusesc în regiune a fost inițiată încă din 2009. După investițiile în conducte precum TAP și IGB, precum și activarea platformei de tranzacționare în 2022, țara devine un actor central în aprovizionarea cu gaze a Europei de Sud-Est.
Potrivit unui raport, expirația contractelor pe termen lung pentru gazul rusesc în 2027 va crea condițiile pentru majorarea activității pe piața locală. Platforma HEnEx poate deveni un indicator pentru prețurile gazelor în regiune, dat fiind faptul că volumele tranzacționate au crescut cu 30% în 2026.
Grecia are un rating ridicat al pieței gazelor, superioar celei din Ungaria, Bulgaria, Slovenia, România și Turcia, ceea ce subliniază maturitatea și funcționarea transparentă a sistemului de piață.
Costuri de transport și factorul „pancaking”
Principalul dezavantaj al Coridorului Vertical constă în tarifarea pe trasee multiple, fenomen numit „pancaking” în domeniu. Costurile de transport pentru gazul din Marea Neagră, prin rețele alternative, variază considerabil.
Astfel, pentru 2026/2027, costul de transport pentru gazele din România prin ruta Marea Neagră este estimat la 2,27 euro pe MWh, în timp ce pentru gazul rusesc prin TurkStream, Bulgaria și Serbia, se ridică la 3,04 euro/MWh. GNL-ul de la Revythousa, passing prin Bulgaria și România, are un cost de 4,43 euro/MWh, iar pentru alternativa de la Alexandroupoli, costul ajunge la 5,85 euro, iar prin IGB la 7,51 euro/MWh.
Aceste cifre evidențiază impactul costurilor de transport asupra competitivității și importanța coordonării operatorilor și a politicii tarifare în cadrul Coridorului Vertical.
Rolul Turciei în piața gazelor și provocările sistemului său
Turcia dispune de o rețea extinsă de conducte și de infrastructură pentru importul de GNL. Principalul avantaj constă în diversificarea surselor de aprovizionare, inclusiv gazul din Rusia, Azerbaidjan, Iran și piața internațională de GNL.
Țara intenționează să extindă capacitatea terminalelor FSRU, având în plan un nou terminal, sporind astfel flexibilitatea pentru gestionarea fluctuațiilor de consum.
Cu toate acestea, lipsa de transparență pe piața turcă și controalele riguroase asupra provenienței gazului reprezintă obstacole. Se impune demonstrarea faptului că gazul exportat în UE nu provine din surse ruse, ceea ce limitează avantajul competiției.
De asemenea, creșterea consumului intern duce la nevoie de noi contracte cu Rusia și Iran, pentru a menține un portofoliu competitiv de aprovizionare. Estimările indică un deficit de aproximativ 15 miliarde de metri cubi anual în comparație cu cererea turcă pentru următorii cinci ani.
Impactul zăcământului Neptun Deep și rolul României
România intenționează să pună în exploatare zăcământul Neptun Deep în 2027. Conform estimărilor, capacitatea de producție va atinge aproape 17 miliarde metri cubi pe an, din care circa 11 miliarde pot fi folosiți pentru consumul intern.
Diferența indică un potențial semnificativ de export către Ucraina, Moldova și parțial, Ungaria. În cazul în care producția va scădea după 2040, posibilitatea de export se va diminua drastic.
Astfel, România devine un jucător important în regiune, dar avantajul său este de termen limitat, fiind dependent și de alți factori geopolitici și de infrastructură.
Experții consideră că, pentru Grecia, apropiata sistare a livrărilor de gaz rusesc creează oportunități strategice, însă succesul depinde în mare măsură de costurile totale ale transportului și de capacitatea de a oferi livrări competitive până la destinație.
