Debutul literar al lui Dimitrie Bolintineanu (1842)
În luna mai a anului 1842, Dimitrie Bolintineanu și-a făcut debutul literar în revista „Curierul de ambe sexe”, condusă de Ion Heliade Rădulescu. Prima sa lucrare, un poem intitulat „O fată tânără pe patul morţii”, pare a fi inspirată dintr-o poveste vie, plină de tristețe.
În versuri tulburătoare, poemul descrie suferința unei tinere aflate în pragul morții.
Cu o manieră ușor naivă, Bolintineanu îi atribuie tinerei cuvinte și sentimente pe care un individ normal nu le-ar exprima într-o asemenea situație.
Să moară bătrânul ce fruntea înclină,
Ce plânge trecutul de ani obosit;
Să moară şi robul ce-n lanţuri suspină,
Să moară tot omul cu suflet zdrobit!
Cauza pentru care vârstnicii, sclavii și cei triști ar trebui să moară nu este explicită în poem. Chiar și pe patul morții, o atitudine atât de egoistă și discriminatorie este surprinzătoare.
Această lucrare a marcat profund psihicul tânărului poet, care a încheiat viața într-un azil, la vârsta de 30 de ani.
Bolintineanu este cunoscut mai ales pentru poemul „Muma lui Ştefan cel Mare”, unde ne dezvăluie o mamă neflexibilă și neîmpăciuitoare, care refuză să-și primească fiul rănit în casă și îl trimite la război, spre a lupta cu turcii, până la victorie sau moarte.
Operele sale includ și romanele „Manoil” și „Elena”, confirmând imaginea unui autor care exprima o sensibilitate patetică, uneori exagerată, și un umor involuntar, caracteristic.