Romanul „Eu, care nu am cunoscut niciodată un bărbat”, al scriitoarei belgiene Jacqueline Harpman, a cunoscut o remarcabilă ascensiune în vânzări, depășind deja 435.000 de exemplare vândute.
- Opera a fost publicată în România anul trecut de editura Alice Books.
„Și-a imaginat Jacqueline Harpman, când a compus în doar o noapte, în timpul unei vacanțe, povestea din romanul Moi qui n’ai pas connu les hommes, că această analiză filosofică va captiva publicul abia după treizeci de ani de la publicare, devenind un fenomen literar?”, scrie La Libre.
Al zecelea roman din vasta operă a scriitoarei și psihanalistei belgiene, publicat în 1995 la editura Stock, a fost nominalizat la importantul premiu literar francez Prix Femina. Premiul, acordat anual de un juriu feminin, recompensese opere literare în proză sau versuri.
Romanul „Eu, care nu am cunoscut niciodată un bărbat” a fost tradus și publicat inițial în SUA, dar a rămas relativ necunoscut în anii ce au urmat.
Un editor de la Penguin Random House l-a redescoperit în 2018, inspirat de popularitatea romanului „Povestea slujitoarei” (a scriitoarei Margaret Atwood), determinând republicarea operei belgiene în Marea Britanie în 2019 și Statele Unite în 2022.
O nouă carte a devenit relevantă după o lansare importantă
Readucerea în atenție a romanului „Povestea slujitoarei”, a lui Margaret Atwood, a fost determinată de succesul serialului HBO din 2017.
Premiera serialului a coincitat cu victoria lui Donald Trump la alegerile din 2016, și cu un climat internațional marcat de îngrijorări referitoare la respectarea drepturilor femeilor.
Romanul distopic al lui Atwood și adaptările acestuia prezintă un viitor alternativ, dominat de o doctrină teocratică și patriarhală care a răsturnat guvernul american. În această societate, femeile sunt obligate să aibă descendenți pentru membrii elitei conducătoare.
Romanul tratează problematica subordonării femeilor într-o societate opresivă, a negației drepturilor reproductive și a căilor de rezistență pentru afirmarea identității feminine.
Romanul belgian, un viitor alternativ
Ca și precedentul roman, opera belgiană descrie un viitor distopic. Aceasta începe cu un grup de 39 de femei, printre care se regăsește o tânără necunoscută, ținute captive într-un spațiu subteran.
Gardienii, toți bărbați, nu le adresează niciodată un cuvânt. Această tânără nu își amintește nimic despre lumea exterioară, la fel ca celelalte femei, ce nu știu motivul încarcerării sau prezenței unui copil printre ele.
Într-o zi, o alarmă semnalează fuga gardienilor, prilej de eliberare pentru captive, care se văd pe un teritoriu vast și arid, fără semne de prezență umană.
„Ce se poate face când, dintr-o dată, te revezi sub un cer senin, fără orientare și resurse, abandonată ție însăți? Dincolo de bucuria și mirarea inițiale, comunitatea feminină pornește într-un demers de supraviețuire prin locuri de refugiu, refugiind-se în subteran și confruntându-se cu moartea”, se subliniază.
Opera lui Harpman reflectă angajamentele contemporane ale femeilor, inclusiv după alegerile și evenimentele de după anul 2016.
Popularitate recentă, în special printre femei
Succesul remarcabil al romanului se datorează și promovării ample pe rețelele de socializare, amplificând impactul operei.
Decizia Curții Supreme din SUA de a elimina dreptul garantat la avort a stimulat interesul pentru roman, care a fost republicat în SUA cu o lună înainte de decizia istorică. Vânzările importante au avut loc în special în Statele Unite, depășind 100.000 de exemplare în 2024 și mai multă de 130.000 în primele cinci luni ale anului în curs.
Așteptările sunt pentru un succes global, susținut de aprecieri pozitive și de prezentări pe diverse platforme online.
„Am vândut drepturi de publicare în 31 de țări. Este extraordinar!”, a declarat Raphaëlle Liebaert, editoare la Stock, pentru La Libre, exprimându-și bucuria față de destinul acestui roman. „O întreagă generație de cititoare a descoperit textul. Efectul de tip ‘din vorbă în vorbă’, amplificat de prezențele online, contribuie la popularitatea crescândă, în urma unei abordări feminine a lecturii.”
„Textul este uimitor de modern, nu a îmbătrânit nici în stil, nici în conținut”, a asigurat Liebaert.