Împăratul roman Nero, o figură controversată, și-a pierdut viața în anul 69 d.Hr. Cunoscut pentru acțiunile sale condamnabile, el a fost catalogat drept unul dintre cei mai criticați împărați ai Romei.
Chiar dacă a fost puternic condamnat de istorie, Nero a avut și anumite aspecte pozitive sau cel puțin interesante. A dat numele unor câini de culoare neagră, o tradiție populară bazată pe o percepție eronată, care considera că numele lui Nero ar însemna „negru”. De fapt, porecla Nero provine dintr-un cuvânt sabin, care înseamnă „puternic”.
Nero este adesea asociat cu persecutarea creștinilor. Se presupune că i-ar fi acuzat de incendierea Romei, pentru a-și ascunde propriile fapte. Însă, nu există dovezi certe care să demonstreze implicarea directă a lui Nero în incendiu, sau că intenția sa a fost aceea de a acuza creștinii.
Atitudinea lui Nero față de anumite evenimente, precum incendierea Romei, dezvăluie o lipsă de responsabilitate și o profundă lipsă de compasiune. Asemenea unor conducători ai vremurilor sale, acțiunile sale au fost marcate de lipsa discernământului. Își omorâse chiar propria mamă și soții, circumstanțe care amplifică atitudinea sa apatică.
Moartea lui Nero a fost tragică, fiind obligat să se sinucidă. Asemenea mentorului său, Seneca, a fost silit să-și pună capăt zilelor. Se pare că Nero nu a avut curajul adevarat de a-și lua viața, considerându-se un profet și un artist important doar din cauza unor compuneri literare considerate banale, și acceptate cu teamă.
„Ce mare artist moare odată cu mine!”, a rostit Nero înainte de a fi ajutat să se înjunghie.