Atacul surpriză al Israelului asupra Iranului a avut ca scop evident perturbarea și încetinirea programului nuclear al Teheranului. Dar amploarea acțiunilor, alegerea țintelor și discursul liderilor politici israelieni sugerează o ambiție mai vastă și pe termen lung: înlăturarea regimului din Teheran.
Atacurile de vineri dimineață au vizat nu doar instalațiile nucleare și fabricile de rachete ale Iranului, ci și personalități cheie din lanțul de comandă militar și oameni de știință nucleari.
Acțiunile par menite să reducă credibilitatea Iranului atât intern, cât și în rândul aliaților săi regionali, factori care ar putea destabiliza conducerea țării, au observat experții.
„Presupunem că unul dintre motivele pentru care Israelul acționează în acest fel este speranța de a vedea o schimbare a regimului”, a declarat pentru o agenție de știri Michael Singh de la un institut de studii politice și fost înalt oficial al președintelui anterior.
„Ar dori să vadă poporul iranian revoltat”, a afirmat acesta, adăugând că numărul redus de victime civile în faza inițială a atacului sugerează un obiectiv mai amplu.
Unii specialiști atrag atenția asupra riscului ridicat al unei asemenea evoluții. Probabilitățile de succes rămân incerte.
Netanyahu a apelat direct la poporul iranian
Într-un mesaj video, la scurt timp după atacurile aeriene israeliene asupra instalațiilor nucleare și sistemelor de apărare antiaeriene iraniene, prim-ministrul Israelului, Benjamin Netanyahu, s-a adresat direct poporului iranian.
„Regimul islamic, care vă supune de aproape 50 de ani, amenință să ne distrugă țara, statul Israel”, a declarat Netanyahu.
Scopul Israelului a fost eliminarea amenințării nucleare și balistice, a spus el, dar cu o notă ce sugerează un obiectiv mai larg: „Pe măsură ce ne atingem scopul, vă deschidem calea spre eliberare”.
„Regimul nu știe ce l-a lovit, sau ce îl va lovi. Nu a fost niciodată mai vulnerabil. Aceasta este ocazia voastră să vă ridicați și să vă faceți auzite vocile”, a afirmat Netanyahu.
Premierul israelian a reiterat apelul său la o schimbare de conducere în Iran și în septembrie.
Un regim puternic înrădăcinat
În ciuda pagubelor cauzate de atacul fără precedent al Israelului, deceniile de ostilitate față de Israel, atât la nivelul clasei politice iraniene, cât și al populației majoritar musulmane, ridică semne de întrebare legate de fezabilitatea obiectivului israelian.
Perspectivele de înlăturare a regimului teocratic puternic înrădăcinat, sprijinit de forțe de securitate fidele, sunt incerte.
În ultimii ani au existat proteste populare, uneori de amploare, care au amenințat regimul de la Teheran, dar care au fost reprimate.
Specialiștii avertizează că nimeni nu știe ce condiții ar fi necesare pentru ca o opoziție să se organizeze în Iran.
O confruntare prelungită
Atacul de vineri a reprezentat prima fază a ceea ce Israelul a declarat că va fi o operație de durată.
Israelul are însă mult de făcut pentru a distruge instalațiile nucleare iraniene, iar analiștii militari cred că nu va putea să dezactiveze complet site-urile bine fortificate ale Teheranului.
Experții rămân sceptici că Israelul dispune de resursele necesare pentru a elimina singur programul nuclear iranian.
„Cel mai probabil, Israelul nu poate elimina complet proiectul nuclear de unul singur, fără implicarea Statelor Unite”, a declarat, vineri, o fostă analistă a serviciilor secrete și cercetătoare la un institut israelian.
Cu toate acestea, campania militară ar putea crea premisele unui acord cu Statele Unite pentru contracararea programului nuclear.
„În scenariul ideal, Israelul ar prefera o schimbare de regim”
În timp ce neutralizarea programului nuclear iranian ar avea o valoare strategică pentru Israel, dorința de a submina regimul ar putea explica de ce Israelul a vizat atâtea personalități militare de rang înalt, provocând confuzie și haos în cadrul instituției de securitate iraniană.
„Acești oameni erau foarte importanți, bine informați, dețineau funcții de lungă durată și reprezentau o componentă esențială a stabilității regimului, în special a stabilității de securitate a acestuia”, a declarat specialistul.
„În scenariul ideal, Israelul ar prefera o schimbare de regim, fără îndoială”, a spus ea.
Dar o astfel de schimbare ar implica riscuri, au avertizat experții.
În primul rând, nu există nicio garanție că o astfel de reacție în lanț va porni spontan, iar niciunde nu este limpede unde ar putea duce acest proces.
Chiar dacă Israelul reușește să provoace evenimente care duc la înlăturarea conducerii Iranului, nu există nicio garanție că succesorul rezultat nu va fi și mai ostil față de Israel.
„Istoria ne arată că lucrurile pot deveni întotdeauna mai rele”
Cei care dețin puterea în Iran sunt, în principal, cei care controlează forțele armate și economia. Această putere se află în mâinile unor grupuri conservatoare și a altor organizații.
Aceștia nu au nevoie să organizeze o lovitură de stat, deoarece sunt deja la putere, iar Iranul ar putea fi condus într-o direcție și mai conflictuală.
„De ani de zile, mulți în Israel au susținut că schimbarea regimului în Iran ar deschide o nouă eră mai bună, implicit că nimic nu ar putea fi mai rău decât regimul teocratic actual”, a afirmat un expert.
„Dar istoria ne arată că lucrurile pot deveni întotdeauna mai rele”, a avertizat acesta.
Un alt scenariu probabil ar fi un vid de putere în Iran.
Cu o populație de aproximativ 90 de milioane de oameni, evenimentele din această țară ar avea un impact major asupra întregului Orient Mijlociu.
Cine reprezintă opoziția în Iran? O situație complexă
Scopul dorit de Israel, o revoltă care să conducă la preluarea puterii de către un grup prieten, ridică o întrebare crucială: cine ar putea fi alternativa?
Forțele de opoziție iraniene au fost fragmentare și nu există opțiuni clare în acest context.
După tulburările din 2022, unele grupuri de opoziție au încercat să formeze o coaliție, dar acestea nu au rezistat din cauza divergențelor de opinii.
Prințul moștenitor Reza Pahlavi
Liderii israelieni ar putea considera anumite persoane sau grupuri drept opțiuni.
Un exemplu este fostul prinț moștenitor iranian Reza Pahlavi, fiul fostului șah al Iranului. Acesta trăiește în exil și s-a implicat activ în eforturile de influențare a actorilor externi.
De asemenea, a vizitat Israelul în ultimii ani.
Deși a câștigat o anumită popularitate printre iranieni, este incert dacă aceasta s-ar putea transforma rapid într-o forță pentru schimbarea regimului.
Mujahideen-e Khalq
Există, de asemenea, Mujahideen-e Khalq (MEK), un grup de opoziție exilat care sprijină răsturnarea Republicii Islamice, dar nu este în favoarea revenirii la monarhie.
Fondat ca un grup musulman de stânga, MEK a fost anterior un adversar al șahului.
După revoluție, MEK a plecat în Irak și s-a alăturat lui Saddam Hussein la începutul anilor 1980, în timpul războiului dintre Irak și Iran – fapt care i-a diminuat popularitatea în rândul multor iranieni.
Grupul rămâne activ și are susținători în SUA.
Există și alte forțe politice, de la susținătorii unei democrații laice, la cei care doresc o monarhie parlamentară.