Un secol de la nașterea autorului care a reușit să captiveze „Generația cu cheia la gât”, transformând-o, măcar pentru o vreme, în „Generația cireșarilor”. Constantin Chiriță i-a oferit copiilor lumi fantastice, la granița realității, dar și lecții de viață: loialitate, curaj și prietenie.
Tic, cel mai îndrăgit cireșar
Constantin Chiriță s-a născut la 12 martie 1925, în comuna Ibănești, județul Vaslui. Copilăria sa a fost dificilă, marcată de lipsuri, deși mama sa, Clara, deținea o bucată de pământ lângă Bârlad. La o vârstă fragedă, a suferit de pneumonie, o boală pentru care la acea vreme nu existau antibiotice. Mama sa a fost nevoită să vândă o parte din teren pentru a-l trata la un vraci. Se știe că au existat diverse abordări de tratament, de la rugăciuni la remedii populare. În cele din urmă, micuțul a supraviețuit. Ulterior, întreaga moștenire a fost vândută pentru tratarea tatălui, Ion, bolnav de cancer, care a decezat când Constantin avea doar 12 ani.
De la box la scriitură
Familia sa a rămas într-o situație precară. Tânărul s-a dedicat scrisului, o activitate care i-a asigurat mijloacele de trai. A practicat și sport, însă o experiență de box i-a lăsat o urmă vizibilă. La 15 ani, a încercat să se alăture unei trupe de circ, dar soarta sa l-a ghidat în altă direcție. Cu toate acestea, dragostea pentru pământul natal a rămas o constantă în viața sa: „Mă gândesc la satul meu… „
Constantin Chiriță, citind atât în română cât și în franceză, recitând pasaje din literatura română și franceză, a finalizat șase clase liceale la Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad, urmate de două la București. A urmat cursurile Politehnicii din București, însă nu le-a absolvit. Scriitorul a debutat în 1949 și s-a remarcat ca romancier și scenarist, având creații parțial inspirate de realismul socialist.
Nașterea aventurilor cireșarilor
Cartea care l-a consacrat, „Cireșarii”, a luat naștere într-o perioadă dificilă pentru Constantin Chiriță. Căsătorit cu Gertrud Kräuter, a suportat consecințele regimului comunist. După ce a scris pentru „Scânteia”, a fost concediat din cauza originii soției sale. Până la publicarea cărții, a trebuit să țină cont de situația social-politică, publicând cu altă arie în vederea acceptării manuscrisului.
Cu emoție, a trimis manuscrisul Editurii Tineretului, care l-a respins inițial. După câteva zile, i s-a comunicat că nu se va putea folosi această denumire, existând deja o colecție cu același nume. Din nevoia de a-și exprima creativitatea în voie, Constantin Chiriță și-a adaptat planul de publicare într-o serie numită astăzi „Cireșarii”, în cele din urmă adaptându-și scrierea la această colecție.
De la carte la film
După primele două volume ale ciclului de aventuri „Cireșarii”, a apărut și un film în anul 1972, regizat de Andrei Blaier. Pentru „Castelul fetei în alb”, filmările s-au desfășurat în comuna Dâmbovicioara. Copiii implicați se simțeau ca într-o tabără. Filmările pentru episodul din Peștera Neagră au durat aproximativ o lună și jumătate la Peștera Urșilor. Andrei Blaier a relatat detalii amănunțite despre experiența filmarilor, reliefând importanța răbdării în lucrul cu tinerii actors.
Adaptarea „Cireșarii” (Studiourile Buftea)
În interviuri acordate revistei „Cinema”, Andrei Blaier a detaliat alegerea personajelor și considerațiile sale asupra rolului lor, subliniind calitățile actorilor de a se implica în acțiuni reale.
Descoperirea unui cîine special
Alegerea câinelui pentru personajul Țumbi a fost o problemă. A fost necesar un câine de talie medie, inteligent și prietenos. Andrei Blaier a relatat cum a fost ales Țumbi, un câine descoperit într-o găzărie, evidențiind calitățile sale deosebite.
În 1984, a apărut filmul „Cireșarii”, regizat de Adrian Petringenaru. În interviuri acordate pentru diverse publicații, Petringenaru a explicat decizia de a ecraniza romanul.
Filmul „Cireșarii”
Chiriță a publicat în total nouă romane, iar pentru „Întîlnirea”, roman în două volume, a fost distins de Uniunea Scriitorilor cu un premiu pentru proză.
Alte creații ale lui Constantin Chiriță, au fost parte din seria polițistă „Trilogia în alb”. În 1974, a scris piesa de teatru „Adîncimi”, premiată de Uniunea Scriitorilor. A scris până la sfârșitul anilor ’80, având în plan o nouă trilogie, dar a publicat doar prima carte din aceasta în 1985. A decedat la 14 noiembrie 1991.
Autorul la masa de lucru
Scrisul și pasiunea pentru carte au avut o mare influență asupra tinerei generații din acea perioadă, în care cititul era o evadare în lumi extraordinare. Chiriță mărturisea că adolescenții au nevoie de texte care să le stimuleze imaginația.
Constantin Chiriță împreună cu soția sa
Aventurile cireșarilor au fost traduse și publicate în reviste străine. Autorul mărturisea că a primit îndemnuri și somații, inclusiv amenințări, pentru a continua scrierea seriei „Cireșarii”.
Cireșarii, cucerind lumi!
Cărțile „Cireșarii” au fost o sursă de inspirație și aventură pentru generații de copii și tineret. Cu personajele lor memorabile, aventurile lor extraordinare, au fost o sursă de inspirație pentru tineri.
Peștera Neagră și misterele ei
În prima carte a seriei, „Cavalerii florii de cireș”, ținerii pleacă într-o excursie de vară. Textul descrie cu multă emoție impresiile și emoțiile copiilor înainte de aventura pe care o vor face.
Un portret al lui Constantin Chiriță
Alte volume ale seriei, „Castelul fetei în alb” și „Roata norocului”, au dus personajele într-o serie de aventuri captivante, de la peșteri la castele și bâlciuri.
În „Aripi de zăpadă”, aventurile virează spre munți, iar „Drum bun, cireșari”, abordează misterele oceanului și relicve ale istoriei.