Un protest imens în Iran, care să înlăture pașnic regimul teocratic, este deocamdată doar un vis, afirmă un cercetător al conflictelor din Orientul Mijlociu. O eventuală doborâre prin forță, însă, este o posibilitate reală, dar riscantă.
- Scepticismul iranienilor este justificat de experiențele recente din Orientul Mijlociu, unde încercările de impunere a democrației occidentale au generat haos. Unii experți occidentali, care au susținut anterior exportul democrației, își reconsideră acum opiniile, temându-se de consecințele unei intervenții forțate.
- Expertul consultat are o experiență vastă în domeniul studiilor de securitate, având un master în drepturile omului și democratizare și o licență în studii de securitate.
Iranul și Israelul au convenit marți asupra unui armistițiu, însă rămâne de văzut dacă va fi respectat.
Care este viitorul?
Expertul consideră că scenariul unui protest național, capabil să înlăture regimul, este un „vis frumos”.
El se teme că o înlăturare prin forță ar genera instabilitate severă în Iran și în regiune.
Expertul consideră că Iranul se află într-un moment crucial pentru istoria sa și a întregii regiuni. El evidențiază lipsa unei viziuni clare asupra unui nou sistem de guvernământ din partea mișcărilor anti-regim.
„Mișcările care vizează o schimbare de regim au nevoie de o viziune revoluționară și intelectuală pentru a defini noul sistem. Astfel de baze au lipsit în mișcările de protest din ultimii ani, mai ales în Orientul Mijlociu, chiar și în timpul Primăverii Arabe, când au căzut regimuri, dar structurile instituționale nu au fost reformate.”
Netanyahu: „80% din iranieni vor îndepărta acest regim”
Care este, din punctul dumneavoastră de vedere, scopul final al Israelului în conflict și de ce a ales acest moment? Care sunt resursele rămase ale Teheranului?
Premierul israelian a declarat public că dorește să distrugă programul nuclear iranian, afirmând că Teheranul este aproape de a dezvolta arme nucleare. Această retorică este prezentă de mult timp. Discursul lui Netanyahu s-a schimbat în timp, incluzând ideea unei schimbări de regim. El a susținut că, în cazul unei posibilități, „80% din iranieni ar alunga aceste personaje teologice”.
Declarațiile lui Netanyahu, combinate cu informații contradictorii din surse de informații și raportări ale organismelor internaționale, sugerează că scopul final este schimbarea de regim, iar incapacitarea siturilor nucleare este doar o etapă intermediară.
Resursele Iranului sunt limitate, lipsind un aliat puternic precum Statele Unite, capabil să ofere un flux constant de echipamente militare moderne.
Atacurile cu rachete și drone din partea Iranului au scăzut, iar Israelul a deținut controlul aerian total în majoritatea cazurilor. Acțiunile Statelor Unite sprijină eforturile israeliene. Teheranul este într-o poziție slabă în orice negocieri viitoare.
„Aliații regionali ai Iranului sunt extrem de slăbiți”
De ce nu s-au implicat mai activ aliații regionali ai Iranului în conflictul cu Israelul?
Aliații regionali ai Iranului sunt grav afectați de evenimentele din ultimul timp. Hamas nu mai are capacitatea de a lansa atacuri asupra Israelului din Fâșia Gaza. Hezbollah, afectat de pierderi semnificative atât în forță umană, cât și în leadership, a ales o abordare mai prudentă. Nu se mai simt în măsură să-și angajeze resursele în acest conflict. Milițiile șiițe din Irak sunt mai degrabă concentrate pe ținte americane, iar Ansar Allah din Yemen, în timp ce declară susținerea pentru Iran, nu au acționat militar recent.
Vrea Iranul să dobândească arma nucleară?
Își dorește Iranul să obțină arma nucleară? Evaluările israeliene diferă oarecum de cele americane.
Este greu de spus. Deținerea armelor nucleare oferă un avantaj în descurajarea atacurilor. Iranul a fost, de-a lungul timpului, preocupat de problemele de securitate, fiind vizat de intervenții militare externă și de sprijinirea grupărilor armate la granițele sale. Experiențele istorice nu justifică amenințarea altor state din regiune.
Există diferențe în evaluările israeliene și americane, datele israeliene provenind din surse de informații care pot să nu fie verificate. Rapoartele Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) sugerează că Iranul nu s-a apropiat de o armă nucleară. Odată cu retragerea SUA din acordul nuclear, accesul inspectorilor AIEA la siturile nucleare iraniene a fost limitat.
Iranul a cedat în negocieri, dar niciodată sub presiune militară
Ar putea Iranul fi convins să renunțe la programul nuclear prin negocieri?
Da, dar nu prin acțiuni militare. Orice acțiune militară nu face decât să împiedice o soluție diplomatică. Iranul a acceptat anterior suspendarea unor procese, dar numai în contextul unor negocieri diplomatice.
Care sunt șansele unui protest masiv în Iran?
Premierul israelian i-a îndemnat pe cetățenii iranieni să se revolte. În ce măsură un asemenea scenariu este fezabil?
Aspecte precum un protest masiv, unitatea națională și reținerea religioșilor, sunt deocamdată un „vis frumos”. Populația iraniană a manifestat deseori împotriva regimului, dar acțiunile au fost întâmpinate cu represiune. Lipsa unei viziuni clare și a unui plan post-revoluționar reduce probabilitatea succesului.
„O astfel de acțiune ar genera extrem de multă instabilitate în Iran și în întreaga regiune”
Care sunt riscurile unei schimbări de regim prin forță?
O astfel de acțiune ar genera instabilitate severă în Iran și regiune. Efectele depind de planul unor potențiali intervenitori. Un scenariu ar presupune asasinarea liderilor și tranziția către un nou lider, generând lupte pentru putere și criză de legitimitate. Există și riscul instalării unui regim militarizat.
Lipsa unei viziuni revoluționare
De ce nu au reușit forțele democratice iraniene să producă o schimbare de regim?
Este necesară o viziune revoluționară, intelectuală asupra viitorului pentru o schimbare majoră. Eliminarea unui lider nu este suficientă. Experiența din Orientul Mijlociu și lipsa unei alternative clare pot să fie obstacole. Aspectele intelectuale și strategice sunt insuficiente.
Când democrația a eșuat
Iranul se află într-un moment crucial, iar diferite forme de guvernare au avut rezultate limitate. Există posibilitatea de a dezvolta un nou sistem bazat pe principii democratice sau instituționale, dar nu și pe o viziune radicală.
Despre prințul moștenitor Reza Pahlavi
Care ar putea fi forțele ce ar putea înlocui regimul iranian? Există o coaliție?
Nu există o coaliție clar definită. Reza Pahlavi, deși cu valori occidentale, nu are o popularitate semnificativă, iar iranienii pot să nu accepte o revenire la sistemul anterior. Un regim militarizat este o altă variantă posibilă.
Există diverse grupări în exil, dar lipsa unui plan politic clar și a unei viziuni comune limitează capacitatea acestora de a produce o schimbare.