Trei monumente funerare, probabil ridicate în memoria unor victime ale unei epidemii, cel mai probabil în perioada secolelor XVIII-XIX, două din stejar și una din calcar, au fost descoperite într-o pădure din comuna Colți. Aceste descoperiri ar putea constitui un punct important într-un traseu turistic local.
La limita dintre comunele Colți și Bozioru, într-o pădure densă, trei cruci au fascinat localnicii în ultimii ani, evocând o perioadă dramatică din istorie, marcată de o epidemie. Recent, un locuitor a redescoperit locul unde, în jurul anilor 1900, au trăit izolat câțiva bolnavi care s-au autoexilat din comunități. Pe una dintre cruci sunt înscrise 12 nume.
„Constantin, Elena, Radu, Maria, Alecsandra. Inscripția indică anul 1900. Este o cruce cu două fețe. Pe o parte sunt cinci persoane, iar pe cealaltă parte – Mihaiu, Ana, Gheorghe, Lina, Ileanca, Ioana și Ana, șapte nume. Mai sunt două cruci din lemn de stejar. Le-am văzut prima dată în 2001, când am trecut prin zonă, dinspre Muscel către Aluniș. Am aflat din poveștile oamenilor, care le numeau „Crucea Ciumeților”. Bătrânii îmi spuneau că acolo au locuit, o vreme, bolnavi de ciumă. Potrivit anului de pe cruce, ar fi vorba de epidemia de ciumă numită ciuma lui Caragea. Se pare că bolnavii din satele învecinate erau autoexilați aici, locuind în bordeie săpate în pământ. Rudele le aduceau mâncare pe drum, lăsând-o într-un loc pentru a nu intra în contact cu ei. Crucile, probabil, sunt în memoria celor decedați. În general, se ridicau la răscruci de drumuri, dar aici este un drum de munte. Una din cruci este din calcar, iar cele din stejar erau mult mai înalte, probabil cu doi metri. Am mai căutat crucile acum vreo trei-patru luni și, recent, le-am redescoperit”, a declarat Ciprian Ionuț Chiriac, locuitor al comunei Colți, pentru Agerpres.
Ciuma a fost o epidemie care a înspăimântat lumea medievală, atât în Occident, cât și în Orient, din cauza puţinei cunoaşteri despre cauze şi tratamente, răspândindu-se extrem de rapid.
„Boala este atestată pe teritoriul românesc până în 1830, dar cea mai cunoscută epidemie de ciumă a lovit Ţara Românească și Moldova în anii 1813-1814, fiind cunoscută drept Ciuma lui Caragea. O sursă importantă în studierea impactului ciumei asupra acestei zone este reprezentată de însemnări din diverse documente. Sursele care oferă informații despre victimele și supraviețuitorii ciumei din zona Buzăului sunt diverse: inscripții de pe pietre funerare, acte private sau oficiale, scrisori, elemente toponimice. Aceste elemente, odată identificate, pot ajuta la reconstituirea modului în care individul și comunitatea au reacționat în fața pericolului și a morții. Este dificil să se determine exact când începe și când se încheie o epidemie, deoarece după perioade de linişte, acestea pot lovi din nou în diferite zone”, subliniază dr. Daniela Lupu în cartea „Părul cu priceştanie” – Însemnări de pe cărţi şi alte mărturii despre ciuma din judeţul Buzău (1719-1828), apărută în Analele Buzăului VI – 2014.
„Mâncarea li se împingea cu o prăjină. Aveau locuințe primitive.”
Localnicii au aflat despre locul unde s-au aflat bolnavii de la strămoșii lor. Tinerii s-au aventurat să descopere aceste locuri, dar acum, în vârstă, aproape că le-au dat uitării.
„Locuiesc în Colți, am 86 de ani. Bunica din partea tatălui îmi spunea că mâncarea le era dată cu o prăjină la granița cu Boziorul. Era o boală, o ciumă. Mâncarea era împinsă cu o prăjină într-un loc, la limita dintre cele două comune. Avea vreo 4-5 ani când îmi povestea bunica cum le dădea mâncare. Le lega de un par și le împingea la fiecare bolnav. Locuințele erau modest construite, primitive. Acolo, la pădure, erau trei cruci, din piatră și lemn de stejar. Bunica îmi povestea că acolo au fost oameni bolnavi de ciumă”, a declarat pentru Agerpres Gheorghe Nedelcu.
Buzăul, alături de alte oraşe din țară şi Capitală, a fost afectat mai grav de epidemie decât zonele rurale şi mai izolate din punct de vedere geografic.
Cele trei monumente funerare descoperite în pădure fac parte din patrimoniul istoric local. Administrația locală dorește să le conserve și să le pună în valoare prin amenajarea unui loc cu panouri informative. Comuna Colți are şi alte obiective turistice, precum Biserica din Aluniș, Peştera Tătarilor, vestigii rupestre şi Babele de la Ulmet, dar şi o colecție muzeală unică în România de chihlimbar.