Un soldat ucrainean, capturat în 2022, descrie teroarea din închisorile ruseşti. Igor, supus la abuzuri fizice şi umilinţe, a suferit sechele grave în urma celor şapte luni de detenţie. „Există ceva mai înspăimântător decât tortura”, a declarat el, citat de un ziar olandez.
După transferuri repetate între 12 centre de detenţie ruseşti, Igor Platonov afirmă: „Niciodată nu voi mai fi acelaşi”. Eliberat la finalul lui noiembrie 2022, tânărul soldat ucrainean a găsit curajul să vorbească despre calvarul său, într-un interviu acordat unui cotidian olandez.
Drama a început în oraşul Mariupol, după o confruntare cruntă, când Igor a fost capturat. La momentul predării, încă mai spera că ruşii vor respecta Convenţia de la Geneva. Primele contacte au sugerat un posibil tratament corect, iar soldaţii inamici au fost, în mod aparent, acceptabili. În schimb, speranţele lui au dispărut repede.
De îndată ce a fost urcat în autobuz, spre o nouă destinaţie închisorii, Igor a fost deposedat de toate bunurile preţioase.
„Au luat totul: aur, cruci, inele. A fost o umilire profundă. Ne-au dus la temuta închisoare Olenivka, lângă Donețk. „Acolo trebuia să ne dezbrăcăm complet şi să trecem printr-o percheziţie corporală strictă”, a povestit el jurnaliştilor.
Tortura nu este cea mai mare suferinţă, spune soldatul
Deşi iniţial i s-a promis o eliberare rapidă, Igor a conştientizat repede situaţia reală. Transferurile între închisori se desfăşurau întotdeauna în aceleaşi condiţii: cu ochii legaţi strâns, mâinile legate la spate şi aruncarea în spate unui camion, ca animalele.
„La destinaţie, situaţia era şi mai rea. Nu ştii ce te aşteaptă. Cadeai la pământ şi erai imediat bătut”, a relatat el. „Te loveau cu bâte, bastoane şi se strigau să te apleci, fără a şti direcţia. Durerea era insuportabilă, iar dacă cazi, eşti bătut cu şi mai multă cruzime. Cei nemişcaţi pe jos erau bătuţi până la epuizare”.
Această practică, numită „priyomka”, este caracterizată, conform unor organisme internaţionale, prin bătăi îndelungate şi dure.
Igor a afirmat că a trăit acest ritual de fiecare dată când ajungea într-un centru de detenţie nou.
Suferinţele sale l-au marcat profund. „Mi-am pierdut toţi dinţii”, a menţionat el. Printre rănile sale se numărau fracturi la vertebre, coaste, maxilar şi piciorul drept.
Însă, pentru Igor, tortura fizică era o parte mai puţin dureroasă a experienţei. Umilinţele zilnice, impuse deţinuţilor, erau şi mai insuportabile. Ei erau obligaţi să imite cântatul unei găini, să cânte cântece pentru amuzamentul gardianilor, să alerge goi, în şir indian.
„La Kursk, trebuia să dansăm pentru a distra gardienii. Inclusiv răniţii. Cei care cădeau erau bătuţi cu cruzime. Acolo am fost lovit foarte tare”, a continuat el, menționând și faptul că i s-a smuls pielea.
Gardienii ruşi, „creaturi ale iadului”
După agresiuni, urma etapa interogatoriilor, ce reprezentau un alt tip de tortură. În plus, era supus şi unor teste psihologice.
După şapte luni de coşmar, i s-a anunţat posibilitatea eliberării. Însă, acestea au fost simple tentative de a-i genera iluzii, pentru a-i multiplica suferinţele. Cu toate acestea, observând că incidentele violente scad, a crezut în speranţă. Rusii păreau să încerce să ascundă urmele tratamentelor rele. În cele din urmă, a sperat într-o îmbunătăţire.
La finalul lunii noiembrie 2022, a sosit eliberarea. A avut loc un schimb de prizonieri: Igor a fost eliberat. În timp, nu a mai putut să fie acelaşi om, iar încrederea în omenire era distrusă. Ura pe care a resimţit-o faţă de persecutorii săi îl consuma.
„Nu sunt oameni. Oamenii nu fac așa ceva. Sunt creaturi ale iadului.”