Entuziasmul pentru noul guvern român a fost remarcabil. Sprijinul pentru reforma statului a părut a fi considerabil, calitatea programului guvernamental fiind apreciată ca inovatoare, susținând observații anterioare.
Cu toate acestea, acest sprijin general avea o condiționare subînțeleasă. Fiecare grup socio-profesional a susținut reformele și ajustările bugetare, dar cu o condiție esențială: acestea să nu îi afecteze direct. Pensionari, funcționari publici, magistrați, elevi, antreprenori, populația în ansamblu, toți au fost de acord cu reformele, cu condiția să fie aplicate exclusiv asupra „altorora.”
O națiune în care toată lumea e de acord cu schimbarea, dar nu și cu impactul personal al acesteia, se confruntă cu dificultăți în implementarea reformelor. Toți se coalizează împotriva schimbării, din motive diferite, dar cu un scop comun: eliminarea „agentului” de schimbare.
Societatea românească, confruntată cu numeroase provocări, are nevoie de transformarea radicală a diverselor aspecte pentru a ajunge în rândul țărilor europene contemporane, diferită considerabil prin venituri fiscale mici, evaziune TVA ridicată și servicii publice de slabă calitate. Paradoxal, o reformă cuprinzătoare și de succes va afecta aproape întreaga societate, reprezentând astfel o soluție exhaustivă, nu una superficială. Pe termen lung, excesele din ultimii ani nu au fost cauzate doar de stat, ci și de consumul privat. Așadar, ajustările trebuie aplicate pe diferite planuri, abordând atât ajustările minore, cât și cele majore.
Situația actuală este un exemplu clasic de rezistență la schimbare. În orice context organizat, grupurile afectate rareori recunosc opoziția lor la schimbări, preferând a invoca motive generale: „am mai încercat și nu a mers”, „este prea dificil”, „procesul a început prost”, „se va munci mai mult”, „schimbarea va perturba activitatea”, sau „cei care promovează schimbarea nu sunt de încredere”. Exemplele sunt numeroase.
În România, opoziția la schimbare este extinsă, provenind atât din partea celor care s-au opus inițial guvernului, cât și din partea susținătorilor acestuia. În aceste condiții, succesul actualului guvern este pus sub semnul întrebării, întrucât întreaga societate, din motive diverse, se opune.
Ceea ce se întâmplă în prezent este evident. În timp ce cetățenii își exprimă nemulțumirea, cei din exterior care au finanțat excesele anterioare își regăsesc optimismul și așteaptă implementarea întregului pachet de reforme, nu doar a primei etape.
Este important de menționat că reacțiile la o afirmație anterioară privind credibilitatea României în fața instituțiilor internaționale au evidențiat o percepție a generalizării situației.
Experiența a 30 de ani pe piețele financiare internaționale demonstrează că dezacordurile interne sunt percepute ca aspecte minore de către partenerii externi. Succesele și eșecurile sunt atribuite României ca stat, nu unor lideri individuali. Predictibilitatea sau inconsistența sunt, de asemenea, caracteristici ale întregului stat. Din perspectiva externă, riscul este perceput ca apartinând întregii națiuni.
În timp ce societatea este nemulțumită de primele reforme fiscale, investitorii străini sunt dispuși să accepte faze ulterioare, dornici să finanțeze România la dobânzi competitive. Această atitudine ar trebui să încurajeze răbdare și înțelegere față de criticile la adresa guvernului.
Aceste reforme reprezintă doar începutul unei așteptate ajustări bugetare pe termen mediu. Reducerea deficitului necesită continuarea reformelor, în special în zone cheie precum evaziunea fiscală și optimizarea cheltuielilor bugetare, aspecte care nu pot fi rezolvate în scurt timp.
Atât opozanții, cât și susținătorii reformelor ar trebui să înțeleagă că un obstacol major îl reprezintă o eventuală înfrângere prin discreditarea inițiatorilor și stopării procesului de schimbare. În final, motivele diverse ale opoziției pierd din importanță.