De zeci de ani, Statele Unite au fost sursa de securitate, tehnologie și stabilitate pentru aliații săi. Fie că este vorba de dolar american, armament sofisticat sau infrastructură digitală, majoritatea țărilor occidentale au construit sisteme economice, militare și de comunicații în jurul Americii. Însă, acest parteneriat se transformă din ce în ce mai mult într-o relație nocivă, în care „statul puternic” își schimbă abordarea, utilizând pârghiile sale în mod unilateral, amenințând nu doar autonomia, ci și suveranitatea fostilor săi aliați.
Întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă în ianuarie 2025 a accelerat o degradare deja evidentă. Sub conducerea sa, Washingtonul pare a fi adoptat o strategie a monopolului digital: oferă totul, creează dependență, apoi controlează prin aceleași mecanisme care odată păreau suport. Astfel, tot mai multe țări europene solicită eliberarea de sub dominația americană, dar descoperă că „ieșirea din relație” e mult mai complexă decât au crezut.
Degradarea puterii americane: cum SUA s-a transformat într-o platformă nocivă
Termenul „enshittification”, inventat de scriitorul Cory Doctorow pentru a caracteriza degradarea intenționată a platformelor online, a fost recent aplicat la nivel geopolitic. În acest model, compania furnizează inițial servicii excelente, atrage utilizatori și parteneri, apoi, odată ce aceștia sunt captivi, le impune costuri, restricții și politici abuzive. Același tipar se observă azi în relația Statelor Unite cu aliații săi.
Platformele digitale precum Facebook și Amazon nu sunt mult diferite de infrastructura controlată de guvernul SUA. Dolarul, sateliții Starlink, avioanele F-35 sau rețelele cloud ale Microsoft și Amazon sunt instrumente strategice în mâna administrației americane. Fiecare tranzacție financiară globală care trece prin sistemul de clearing în dolari, fiecare rețea de internet care funcționează pe Starlink, fiecare rachetă ghidată prin GPS poate fi activată sau dezactivată printr-o decizie politică luată la Washington, potrivit publicației Wired.
În februarie 2025, Trump a impus sancțiuni împotriva procurorului principal al Curții Penale Internaționale, după ce acesta a judecat premierul israelian Benjamin Netanyahu. Ca rezultat, băncile din Regatul Unit i-au blocat conturile, iar Microsoft i-a dezactivat adresa de e-mail. În trecut, astfel de acțiuni aveau un obiectiv nobil declarat – apărarea democrației. Acum, instrumentele de sancționare sunt aplicate arbitrar și politic.
Starlink, F-35 și cloud-ul american: capcane tehnologice cu semne de hegemonie
Un exemplu relevant al dependenței strategice este Starlink, rețeaua de sateliți a lui Elon Musk. Cu aproximativ 65% din sateliții activi global, Starlink a devenit infrastructura invizibilă care asigură internetul în zone întregi. Canada, Italia, Ucraina și alte state au devenit dependente de el pentru conectivitate, comunicații militare și gestionarea datelor sensibile. Dar odată cu apropierea lui Musk de administrația Trump, controlul asupra sistemului s-a transformat într-o armă.
Într-un schimb public, Musk a amenințat că ar putea opri Starlink în Ucraina dacă nu i se oferă acces la resurse minerale. Și când Polonia a contestat, susținând plata serviciului, răspunsul miliardarului a fost șocant: „Tăceți, micuț. Plătiți doar o fracțiune din cost și nu există alternativă la Starlink.”
Situația este similară și în domeniul militar. F-35, cel mai avansat avion de luptă din lume, este utilizat de zeci de aliați ai SUA. Funcționarea lui depinde de un întreg suport american: software, componente, cartografierea, date de țintă. Concret, aceste avioane nu pot ataca ținte precise fără acordul și datele furnizate de Statele Unite. După un schimb tensionat între Trump și Zelenski, SUA a întrerupt temporar fluxurile de informare către Ucraina, „orbind” practic sistemele de armament ghidate.
Cloud-ul și infrastructura digitală nu reprezintă o excepție. Guvernele europene își stochează datele pe servere operate de Amazon sau Microsoft. În teorie, aceste companii sunt independente. În practică, pot fi obligate de administrația americană să suspende conturi, să blocheze accesul la date sau să saboteze procese guvernamentale. De altfel, Uniunea Europeană și Danemarca au început deja trecerea la soluții open-source, în căutarea suveranității digitale pierdute.
O Europă care dorește eliberarea: visul unei infrastructuri proprii
Declarațiile recente ale liderilor europeni sunt clare. Friedrich Merz, noul cancelar german, a anunțat dorința de suveranitate digitală față de SUA. Macron a solicitat „autonomie strategică”, iar Ursula von der Leyen a vorbit despre sfârșitul „vechiului Occident”. În secret, proiectul EuroStack ia contur: o rețea digitală europeană, complet separată de infrastructura americană.
EuroStack nu reprezintă doar un vis tehnologic, ci o necesitate geopolitică. Susținut de companii precum Airbus, Dassault, economiști și lideri din industria digitală, proiectul urmărește construirea unui ecosistem propriu – de la cabluri subacvatice și servere, până la inteligență artificială și cloud. În paralel, Banca Centrală Europeană explorează un sistem de plăți autonom, în timp ce Uniunea Europeană dezvoltă o rețea satelitară proprie, ca alternativă la Starlink.
Însă costurile sunt enorme, iar timpul este limitat. Canada a renunțat deja la parteneriatul cu Starlink pentru zonele rurale, dar trebuie să investească acum masiv în infrastructură terestră. Aliații care vor să se desprindă de sistemele militare americane trebuie să reconstruiască flote întregi de avioane, cumără noi rachete și să-și reconfigureze lanțurile de aprovizionare. Tot acest demers se desfășoară în contextul amenințării unei represalii politice din partea SUA.
Cine rupe prima relația și la ce preț?
În psihologie, relațiile toxice sunt cele în care un partener exercită control, amenințare și manipulare, iar celălalt simte că nu poate părăsi relația. La nivel global, Europa se află în această situație. Aliații Americii știu că trebuie să se desprindă, dar nu dispun de infrastructura necesară pentru a supraviețui singuri. În schimb, rămânerea în relație devine din ce în ce mai greu de suportat.
De-enshittificarea – sau eliminarea acestor sisteme toxice – nu este doar o opțiune idealistă, ci o necesitate de supraviețuire. Pentru aliații internaționali ai SUA, dar și, ironic, pentru cetățenii americani care s-ar putea trezi o zi victime ale propriului sistem de control. Pentru Europa însă, miza este evidentă: independență sau supunere perpetuă într-o relație ce nu mai are legătură cu conceptul de parteneriat.