Un sondaj recent arată îngrijorări legate de istorie: 45% dintre tinerii români (18-29 ani) consideră că regimul comunist a fost pozitiv.
O echipă TVR a vorbit cu o martoră a deportărilor din Bărăgan din 1951, Ana Chelaru. Ea este una dintre puținele supraviețuitoare ale deportării a 427 de familii din Banat care au fost forțate să se stabilească în satul Fundata, din județul Ialomița. Ana avea 11 ani în 1951 și, recent, a reamintit tragedia acelei perioade pentru a ajuta tinerii să înțeleagă trecutul.
Amintirile Anei sunt vizibile în privirea și gesturile ei. Experiențele traumatizante i-au marcat întreaga viață.
Drama a început în ziua de Rusalii din 1951, în satul natal Uihei, din Banat.
„A venit un ofițer de poliție la poartă, a întrebat dacă locuim aici. Tata a răspuns afirmativ. ‘Să vă faceți bagajele’, a spus el. Peste o oră la gară. Mama a început să plângă. Ne-am urcat în vagon”, își amintește Ana.
„Ce vagoane erau?”
„De marfă. Două familii într-un vagon. Vite în mijloc. Un soldat era de pază la fiecare vagon. Am călătorit o întreagă săptămână. Toți credeau că ne duc în Siberia. Dar am ajuns în Ialomița. Ce m-a marcat adânc: în gară erau mulți bărbați cu biciuri. Așteptau venirea trenului.”
„De ce cu biciuri?”
„Erau aduși din comuna Perieți cu căruțe, pentru a ajuta familiile cu bagaje grele să ajungă la destinație. Satul a fost pregătit anterior.”
„Fundata?”
„Fundata. Cu străzi și locuințe pregătite. Fiecare familie avea un număr de locuință. L-au întrebat pe tata cum îl cheamă. Tata – Gramovici Nicolae. Coborâți, luați bagajele și mergeți la 393. Acela este numărul pe care îl țin minte.”
Experiența a definit viața de adult a Anei. A ajutat părinții la construirea casei. Perioada de domiciliu obligatoriu s-a terminat în 1955.
După ani, Ana a obținut o diplomă în Litere la București. Și-a notat amintirile, în mare parte din propria pensie.
Referitor la sondajul recent: „Nu știu ce să cred. De când am văzut acest lucru la televizor, am simțit că nu li s-a povestit. N-au știut. Unii fiind mai tineri, n-au știut nimic.”
427 de familii din Banat au fost deportate în 1951 în acel loc din județul Ialomița. Au stabilit un sat nou. La începutul anilor 1990, mai trăiau doar câteva zeci de oameni care știau de această perioadă grea. Astăzi, doar un monument se luptă cu amnezia colectivă.
Satul se schimbă. Tinerii se mută sau își cumpără case de vacanță.
Istoria este prea puțin cunoscută. Peste 40.000 de banățeni au fost deportați în Bărăgan în 1951. Au fondat 18 sate. Majoritatea au dispărut. Regimul comunist a încercat să ascundă această etapă tragică.