Ministrul Mediului, Diana Buzoianu, a solicitat inventarul tuturor imobilurilor administrate de instituțiile aflate sub coordonarea sa, după ce a descoperit că Administrația Națională „Apele Române” (ANAR) plătește o chirie exorbitantă de 54.000 de euro lunar pentru un sediu, deși dispunea de fonduri pentru achiziționarea unui spațiu propriu. De asemenea, a solicitat concluziile Corpului de control trimis la ANAR pentru a investiga motivele pentru care instituția nu a atras fonduri europene din PNRR pentru proiecte de baraje, diguri și poldere.
„Am cerut această listă pentru a identifica eventualele risipiri financiare și pentru a verifica dacă și alte instituții se confruntă cu situații similare, cum ar fi gestionarea unor imobile de lux, precum cel de la Romsilva, fără a obține beneficii adecvate. Am solicitat lista și pentru a optimiza utilizarea spațiilor disponibile”, a declarat Diana Buzoianu.
Instituția, cu 270 de angajați, închiriază un spațiu într-o clădire istorică din centrul Bucureștiului, pentru care plătește lunar 54.000 de euro.
„Am discutat cu reprezentanții Apele Române și aceștia au confirmat suma. În anul anterior, instituția a primit 75 de milioane de lei pentru achiziționarea unui sediu propriu, însă achiziția nu s-a finalizat. Le voi solicita insistent să identifice o alternativă, dat fiind că contractul actual se apropie de finalizare. Este inacceptabilă suma de 54.000 de euro lunar. În plus, alocările financiare de 75 de milioane de lei, pentru un sediu de 6.000 de metri pătrați, reprezintă o alocare semnificativ mai mare decât cea oferită marilor companii din România”, a precizat Diana Buzoianu.
În urmă cu o săptămână, ministrul a trimis Corpul de control la Apele Române pentru a analiza structura personalului, metodele de control și motivele pentru care instituția nu a atins obiectivele financiare prevăzute prin proiecte europene.
Apele Române aveau acces la fonduri importante din PNRR, peste 350 de milioane de euro, destinate proiectelor de diguri, baraje și poldere. Cu toate acestea, rezultatele sunt dezamăgitoare: nu s-au construit niciun kilometru din cei 400 prevăzuți, nu au fost finalizate niciun baraj din cele 13 pentru care existau fonduri, și s-a finalizat doar un singur polder din cele 13 inițial planificate.