Magistratul Cătălin Ranco Pițu, fost șef al Secției Parchetelor Militare, s-a pensionat după finalizarea investigației esențiale privind Revoluția. În cadrul anchetei, a intervievat și fostul președinte român Ion Iliescu, principalul inculpat într-un rechizitoriu extins, format din 3000 de volume. Documentul acuză conducerea lui Ion Iliescu, în decembrie 1989, de tentativa de preluare a puterii într-un mod subtil, mascat sub forma unei revoluții.
Contactat, fostul magistrat militar Cătălin Pițu a oferit, fără a preciza publicația, o scurtă analiză despre fostul președinte, pe baza interogatoriilor efectuate în dosarul Revoluției.
„În momentul în care discuția se concentra pe cei 850 de decese ulterioare datei de 22 decembrie 1989, se transforma într-o ființă ostilă.”
„Ion Iliescu a trecut la cele veșnice. L-am întâlnit de mai multe ori. Mi-a lăsat impresia unui om elegant (inclusiv în interacțiune), un interlocutor capabil de discuții elevate, dar unul care, când se pomenea de cei 850 de morți ulterior datei de 22 decembrie 1989, se transforma într-o persoană ostilă. Privirea îi devenea foarte ascuțită, tenul i se întuneca vizibil și emana o energie negativ-agresivă. Însă, ulterior, se întorcea destul de rapid la o stare calmă. Cei care au analizat cazul Revoluției și al Mineriadei consideră că aceste dosare vor continua drumul în instanță, chiar și fără dl. Iliescu. Îmi este greu să-mi imaginez vreo rezistența din partea instanțelor, mai ales din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Posibil de acum înainte, despre dl. Iliescu se va vorbi mai mult istoric. Însă, este crucial să se discute, măcar din perspectiva istorică a evenimentelor, în lumina adevărului. Istoricii vor stabili, sunt convins, poziția sa în contextul istoric al evenimentelor”, a declarat fostul magistrat Cătălin Pițu.
Fostul președinte Ion Iliescu a decedat marți, la vârsta de 95 de ani, la spitalul unde era internat.
Ion Iliescu s-a născut pe 3 martie 1930, în Oltenița, județul Călărași, și a condus statul român în trei perioade: ca președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN), între 22 decembrie 1989 și 1992, apoi ca președinte ales al României între 1992 și 1996 și 2000 și 2004.