„Un om al stângii, Iliescu a avut o virtute rară într-o societate adesea oportunistă: a rămas fidel convingerilor sale. Nu s-a lăsat influențat de tendințele liberale, nu s-a orientat spre dreapta și a rămas credincios valorilor sale până la sfârșit. Ion Iliescu a ghidat România pe drumul european într-o perioadă dificilă, o alegere crucială. Astăzi, în perspectiva viitorului, ne dăm seama cât de complexă e menținerea acestei direcții, pe care el a definit-o într-un moment istoric delicat”, scrie Vasile Dîncu.
Recunoaște că, probabil, Iliescu nu a fost marele reformator dorit de mulți, dar a știut întotdeauna să contracareze tendințele extreme din politică. A admis că fostul președinte a făcut greșeli.
„A comis erori la începuturile democrației noastre. Poate nu a avut forța să se opună îngrijorărilor și anxietăților unei majorități pierdute în schimbare și care nu avea un proiect pentru libertate. Poate că a fost copleșit de presiunea evenimentelor, poate că a fost și el însuși speriat de transformare. Poate putea proceda altfel. Vom analiza aceste aspecte în deceniile următoare, cu mai multă distanță și, probabil, cu mai puțină emoție. De aproape două decenii, Ion Iliescu nu mai este la conducere și am început să criticăm România, aspecte pentru care înainte îl făceam responsabili pe el.”
Ion Iliescu a fost, poate nedrept, un fel de țap ispășitor pentru greșelile colective, un adversar convenabil pentru o dreapta care își căuta încă identitatea ideologică. Adversarii politici de dreapta vor fi mai săraci acum fără un pretext pentru ura lor și o justificare pentru propriile eșecuri. Ironia este că a fost el cel care s-a opus cu fermitate
Despre patriotismul autentic şi aprecierea adversarilor
El susține că, în calitate de președinte, Ion Iliescu a respectat strict rolul său constituțional: „A onorat principiile fundamentale ale democrației, nu a fost niciodată absent, lipsit de empatie sau de responsabilitate față de români. A știut să respecte adversarii politici, să înțeleagă competiția şi să apere chiar şi opiniile critice”.
„Pot afirma că, deşi am fost propus pentru excludere din partid de trei ori pentru critica la adresa sa, Ion Iliescu s-a opus de fiecare dată. Nu am fost parte din echipa lui Ion Iliescu în dinamica internă a partidului, dar am înțeles de la politicianul ajuns la maturitate că emoția e esențială în politică, dar trebuie să slujească ideilor și să promoveze echitatea și dreptatea socială.
A trăit simplu, modest şi discret, cu o preocupări constante pentru lectură, reflecție şi înțelegerea viitorului. În această simplitate și modestie a vieții sale, am găsit probabil cea mai autentică lecție despre esența unei politici dedicate binelui comun”, adaugă Vasile Dîncu.
Subliniază patriotismul autentic al fostului președinte, asumându-și complet rolul istoric, și afirmă că greșelile sale sunt învățăminte pentru viitor.
Care a fost proiectul major al dreptei care a urmat lui Iliescu?
Vasile Dîncu susține că, odată cu plecarea lui Ion Iliescu, „trebuie să ne amintim că solidaritatea adevărată şi apărarea celor vulnerabili sunt esența politicii autentice de stânga, nu populismul sau oportunismul electoral, pe care noi, succesorii lui, le-am practicat deseori”.
„Toți – adversari sau parteneri ai săi – ar trebui să ne privim în oglindă și să răspundem sincer la întrebări simple, adresate de tineri, Ce am realizat în cele două decenii după ce ultimul președinte de stânga a părăsit funcția, când România deja membru NATO și toate tratativele cu UE erau finalizate? Care a fost proiectul major al dreptei care a venit după Iliescu?
Sunt întrebări și pentru noi, cei de stânga, care am fost la putere în diferite combinații, singuri sau în coaliții în ultimele două decenii. Viitorul va judeca, spun adversarii săi astăzi, cu maturitate. Dar istoria este o relatare scrisă și rescrisă de câștigători. Timpul îi va demonstra dreptatea lui Ion Iliescu, amintindu-ne de nevoia permanentă de solidaritate și echitate într-o societate românească care caută de peste 35 de ani un nou proiect comun de viitor. La despărțirea de Ion Iliescu, rămâne datoria de a redescoperi şi revigora adevăratele valori ale stângii pentru viitoarele generații”, încheie Vasile Dîncu.