Jurnalistul Dan Alexe a comentat, cu nuanțe, controversa generată de funeraliile fostului președinte Ion Iliescu. Într-o postare, Alexe susține că organizarea unei ceremonii naționale este justificată din punct de vedere instituțional, indiferent de severitatea trecutului moral al decedatului.
Postarea începe cu expresia „Ashes to ashes…”, preluată din riturile creștine, care evocă nu doar moartea fizică, ci și convențiile sociale și politice care însoțesc dispariția unui fost șef de stat.
„Îmi este departe de a manifesta simpatie pentru Iliescu (sau pentru orice infractor nepedepsit), însă ideea înmormântării sale a fost, încă de la început, o capcană etică și juridică în care USR nu ar fi trebuit să se lase prins cu atâta naivitate”, a afirmat Alexe.
Privilegii pentru funcție, nu pentru persoana nedemnă
Potrivit jurnalistului, funeraliile de stat nu se referă la personalitatea fostului lider, ci la funcția pe care a deținut-o: „Șefii de stat (chiar și cei foști) au privilegii care reprezintă statul, nu demnitatea lor personală.”
În aceeași postare, Alexe face o comparație cu funeraliile lui François Mitterrand, fostul președinte francez, cu un trecut la fel de controversat: „Și Mitterrand a fost înmormântat cu fast în Franța, deși fusese membru al guvernului pro-nazist de la Vichy și, ca președinte, a ordonat scufundarea (cu victime) a navei ecologiștilor care încercau să oprească experimentele nucleare franceze din Pacific.”
Onoruri pentru morți, după reguli disimulate
Dan Alexe critică și aparenta ipocrizie a societății, amintind cazul în care Biserica Ortodoxă a refuzat să oficieze slujba de înmormântare pentru Sergiu Nicolaescu, care fusese incinerat.
El observă că astfel de decizii nu ar trebui să surprindă pe nimeni, întrucât Biserica se ghidează după propriile reguli, indiferent cât de absurde sau discriminatorii ar putea părea: „Biserica nu îngroapă cei incinerați, sinucigașii, persoanele LGBT, masonii, animalele, hindușii etc…”, a scris Alexe, adăugând că el personal refuză prezența unui crucifix în sala de clasă a copiilor săi.
Dan Alexe rezumă, cu ironie, tensiunea dintre ipocrizia statului și rigiditatea religiei: „Deci, foștii șefi de stat sunt îngropați cu onoruri ipocrite, pe care le acceptăm, pentru că așa e jocul politic, la fel cum acceptăm că biserica nu îngroapă rămășițele celor incinerați (și Iliescu a fost ateu, dar nu a fost ars), pentru că așa sunt regulile. Și gata!”