Radar Cultural: Împăunări

Probabil pentru că nu sunt concepuți pentru zboruri prelungite: atacați în propriul habitat, aleg să evadeze prin fugă. Păunii sunt păsări docile, bucuroase să locuiască în captivitate. Explicația este simplă: își găsesc propria împlinire, zboară în interiorul lor. În aceasta constă mândria, criticată de cei care nu-i înțeleg. Împăunarea este un zbor interior, încrederea că pot construi oricând o lume interioară ca refugiu.

Artiștii – și ei asemenea păunilor – i-au admirat dintotdeauna cu fascinație. S-au recunoscut în ochii multipli de pe penele păunilor. Ei rămân pe tronul acestei lumi, chiar dacă se succed dinastii, aidoma poveștii maestrului zen…

…Într-o zi, demult, poate chiar ieri, un maestru zen a ajuns la porțile unui palat. Lumina spirituală care-l înconjura, precum penajul unui păun, i-a orbit pe gardieni. N-au îndrăznit să-l oprească. A intrat și s-a îndreptat direct spre picioarele tronului. „Ce dorești?”, l-a întrebat furios regele, întunecat de propria putere, care nu-i vedea strălucirea. „Doar un adăpost peste noapte, în hanul acesta”, i-a răspuns iluminatul. „Dar aici nu e un han, omule nesăbuit! E palatul meu!”, a strigat regele. Maestrul a zâmbit: „Spune-mi, cine a deținut înaintea ta acest loc pe care-l numești palat?”. „Tatăl meu. E mort”, a răspuns regele. Maestrul nu mai zâmbea: „Și înaintea tatălui tău?”. Regele părea să-și piardă ultima urmă de răbdare: „Bunicul meu. E mort”. O clipă s-a lăsat liniștea. Apoi glasul maestrului, din ce în ce mai puternic, părea că urcă treptele tronului: „Dar tot mai crezi că acest loc, unde oamenii rămân doar pentru o clipă, nu este un han?!”.

Ideea ilustratoarei britanice Edith Annie Ibbs (1863–1937) de a închide un păun într-o sticlă alchimică pare firească pentru cei care caută Piatra Filosofală, orice ar însemna…

ÎNTRE DOUĂ LUMI. Condiția păunului, ca și a artistului, este să facă o călătorie între două lumi, între cer și pământ. Să danseze între două lumi, după cum mărturisește marele scriitor și filosof indian (născut chiar în Țara Păunilor), Rabindranath Tagore, comparându-și dansul sentimentelor cu mișcările păunilor. Când se rotesc, desfăcându-și penele, ne obligă să ne rotim și pe noi. Nu-i putem privi dintr-un punct fix în toată magnifica lor strălucire. Penajul este ca un covor de oglinzi care reflectă lumina, conturându-l în culori fabuloase. Optica ondulatorie numește fenomenul „interferență”. Noi-l putem numi o întâlnire a divinului cu lumea, ca în această reprezentare mitologică a zeiței Hera, unde păunului i se oferă cununa nemuririi:

TIKTALK. PĂUNUL ALB. Utilizatorii de Tik Tok, obișnuiți să înoate prin cristale lichide, nu cred că s-au ridicat la suprafață, în lumea reală, cât să aibă răgazul de a observa păunii. Poate vor crede că videoclipul acesta e o lucrare de artă digitală. Ar fi uimiți să constate că lumea reală e plină de miracole, dacă ridică privirea din virtualitatea pe care o cunosc. Într-o secvență din videoclip se poate observa un exemplar rar: păunul alb. Pare să-și contrazică definiția, cu penajul lipsit de culori. De fapt, este cel mai generos dintre toți, oferindu-ne șansa de a-l colora după dorințele noastre. Este simbolul Nirvanei, cu alte cuvinte, păunul absolut.

 
 [Conținutul postării TikTok]

ȚIPĂTUL. Așa cum nu obișnuiesc să zboare, păunii nu cântă. Cum ar fi fost dacă ar avea glasul privighetorilor? Și-ar fi acoperit farmecul pe care le-l dă trena. Scot, la intervale, țipete dramatice, pentru a chema sau avertiza asupra unui pericol. În adâncul strigătului lor te poți prăbuși. În atât de tulburătoare sunt țipetele lor, încât te gândești că sfârșitul lumii va fi anunțat de un păun. Cântecul împerecherii lor este asurzitor de tăcut… Dacă nu surprinzi frumusețea lor, poți auzi glasul lor, „repovestit” în această lucrare de jazz, cum numai saxofonul lui Stan Getz și pianul lui Bill Evans puteau să o facă. Vom auzi, dacă ascultăm cu atenție, și motivul împăunării ca pe o poveste în care iubirea este cea mai frumoasă împăunare.