Din fericire, greierii nu știu să citească și ocolesc bibliotecile. Nu vor afla niciodată despre nedreptatea pe care le-o făcuseră La Fontaine și Topârceanu. Greierii nu sunt deloc leneși, iar cu furnicile se cunosc doar din vedere. Dacă ar trebui să comparăm greierii cu furnicile – natura detestă asemenea comparații – furnicile simbolizează activitatea, în timp ce greierii reprezintă contemplația.
Greierele poate fi imaginea alegorică a artistului (unii poeți au intuit acest lucru). Nimeni nu își dorește să fie harnic, ci talentat.
În China, de 14 secole până în zilele noastre, greierii au devenit… insecte de companie. Mai întâi la curțile imperiale, închise în „colivii” de aur elaborate, apoi în casele oamenilor. Unii au inventat lupte între greieri, după modelul luptelor între cocoși. Gurmeții au găsit o delicatesă: greieri la tigaie.
De ce mă aplec în iarbă ca să-i privesc? Sunt niște insecte fără bogății. Și ele aduc noroc, în timp ce gândacii aduceau un noroc vast și greu de gestionat – promisiunea nemuririi.
Baletul pe un fir de iarbă din imagine este opera lui Qi Baishi (1864-1957), artistul care a înfățișat greierii. El îi picta pe mătase. Lucrările lui sunt dovada că Țara Greierilor Muți, pe care aventurierii o mai caută încă pentru bogățiile ei fabuloase, există. Dar numai în picturile lui Baishi, care au o valoare imensă pe piață.
La Shanghai există o piață de greieri. Am aflat din fotografiile lui Laurence Kubski. Artista elvețiană surprinde prin desene cu lumină ce ne scapă nouă, obișnuiți cu zgomotul marilor orașe, încorsetați în sticlă și beton. Această imagine conține o poveste de iubire. O tânără în colivie și un greiere liber se privesc în ochi, până când devin o singură picătură de lacrimă.
Nu doar poeții, pictorii și filozofii s-au preocupat de greieri. Un reputat fizician american, Amos Emerson Dolbear (1837-1910), a descoperit – acum 128 de ani, într-o noapte de vară, ascultând țârâitul greierilor – o formulă cunoscută astăzi drept Legea Dolbear. Pare aproape magic: se numără țârâiturile unui greiere timp de 15 secunde, se adaugă 37 și se obține temperatura ambiantă în grade Fahrenheit. Pentru a nu ne speria de numărul mare, se convertesc gradele Fahrenheit în Celsius.
Cântecul greierilor nu e decât un cântec de împerechere. Dar un cântec de împerechere poate fi un cântec în sine. Ce-și spun? Mi-ar plăcea să cred că îşi spun povești. Cea mai frumoasă, pe care vântul o poartă pe aripi, întrucât se regăsește în toate culturile lumii, e povestea prințesei care-și alege prințul.
Și îi cere un cuvânt fermecat, unul care să o bucure în tristețe și să o întristeze atunci când fericirea e greu de purtat. Mulți pretendenți au încercat să o convingă că nu există un astfel de cuvânt. Există, prințesă, nu unul, ci două cuvinte, i-a dezvăluit un şeic venit din Împărăția Greierilor Muți: „Totul trece”…