Există, într-adevăr, o concurență între populația locală și muncitorii străini, mai ales în profesiile cu calificare redusă, unde aceștia din urmă sunt preferați de mulți angajatori din diverse motive, susține cercetătorul în domeniul migrației Anatolie Cosciug. Observând muncitorii români din Italia, el remarcă o „asemănătoare uimitoare” cu situația muncitorilor asiatici în România: „aceleași temeri și stereotipuri (ne fură locurile de muncă), același dezinteres, lipsă de informații și chiar un vocabular similar (invazie?)”.
- În urma articolului „Noi i-am chemat aici pe muncitorii din Asia, nu au venit de capul lor”, din ediția de marți a newsletterului „Rațiunea, înapoi!”, cercetătorul în probleme de migrație Anatolie Cosciug ne-a transmis o reacție, pe care am ales să o publicăm integral, datorită perspectivei sale competente și detaliate asupra acestui subiect.
- Anatolie Cosciug a coordonat primul studiu amplu dedicat problemelor imigranților din România. Este cercetător la ICAM – UVT, doctor în sociologie și director adjunct al Centrului pentru Studiul Comparat al Migrației, precum și cadru didactic la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Mi-a plăcut mult modul în care ați abordat subiectul migrației în newsletterul din această săptămână. M-a impresionat claritatea și profunzimea analizei. Însă, consider că sunt necesare mai multe nuanțe în legătură cu principalele dezbateri – poate puțin prea detaliate, dar cine caută soluții simple la probleme complexe se înșală.
Stereotipul „imigranții fură locurile de muncă localnicilor”
De unde provine dezbaterea despre „imigranții care fură locurile de muncă”? Este o întrebare crucială, însă propun să analizăm acest stereotip.
În primul rând, este important să înțelegem că ideea conform căreia imigranții ocupă locurile de muncă ale localnicilor este o temă amplu dezbătută în cercurile academice de zeci de ani.
În general, economiștii sunt de acord că, la nivel macroeconomic, imigranții nu „fură” locurile de muncă ale nativilor și prezența lor nu duce la scăderea salariilor. Dimpotrivă, studii din numeroase țări arată că contribuie pozitiv la economie și piața muncii.
Piața muncii este dinamică și locurile de muncă nu sunt fixe. Aceasta funcționează mai degrabă într-un mod reciproc avantajos, unde o poziție ocupată poate duce la crearea altor locuri de muncă..
Mai mult, imigranții adesea ocupă locuri de muncă dificile, subestimate, pe care localnicii nu le doresc..
Multe dintre activitățile imigranților sunt esențiale pentru societate. De exemplu, după Brexit, Marea Britanie a realizat importanța lucrătorilor din Europa de Est în sectorul agricol şi al distribuției. Lipsa lor a avut consecințe semnificative.
În mod similar, companiile anunță locurile de muncă, inițial, la nivel local şi național, iar recrutarea din afara UE este ultimul resort.
În cele din urmă, este important de menționat că noile locuri de muncă create în urma activității imigranților duc la cereri suplimentare de produse şi servicii, generând noi locuri de muncă şi stimulând economia.
Contribuția imigranților la PIB
În ultimul an, muncitorii migranți au contribuit direct cu aproximativ 1% la PIB-ul național. Aceasta este o contribuție semnificativă, echivalentă cu cea a unor întregi regiuni sau mai mare decât cea a altor județe românești.
Fără contribuția lor, ar fi apărut mai puține locuri de muncă și ar fi existat o dezvoltare economică mai redusă..
O parte a opiniei publice consideră că problema nu este neapărat că imigranții „fură” locurile de muncă, ci că sunt favorizați de angajatori prin pachete salariale mai avantajoase sau condiții de muncă mai bune.
Cercetările indică că într-adevăr există o competiție între localnici şi imigranți, mai ales în domeniile cu calificare redusă. Imigranții sunt adesea preferați pentru motive precum:
a) vârsta, sănătatea, motivaţia și flexibilitatea lor, fiind mai uşor de relocat şi mai puţin pretenţioşi;
b) disponibilitatea lor de a munci mai multe ore (inclusiv ore suplimentare, weekend-uri şi sărbători);
c) dependenţa lor de angajator pentru anumite aspecte legate de permisul de muncă sau imigraţie, care îi poate face mai puţin mobili şi mai puțin critici.
De ce migranții sunt ținte ale partidelor politice extrem şi populiste
Un alt aspect important este de ce muncitorii migranți sunt ţinte predilecte ale partidelor extreme. Un motiv principal este că ei nu se pot apăra foarte bine.
Sunt discrimiņati datorită lipsei de drepturi politice și civice (nu au dreptul de vot). Sunt vulnerabili din cauza duratei proceselor judiciare. Un contract de muncă de scurtă durată le îngreunează accesul la justiție, atunci când se confruntă cu dificultăți.
Empatia față de migranți
Studii diverse demonstrează că discuțiile publice despre migrație tind să reducă empatia şi cooperarea socială şi pot genera un context favorabil pentru extreme.
Românii tind să supraestimeze numărul imigranților, să nu cunoască ţările de origine sau să aibă percepţii eronate despre viaţa lor sau necesităţile lor.
Exemple de percepţii încorecte: imigranții abuzează de ajutoare sociale sau au doar interacţiuni superficiale.
Experiențele personale arată că,surprinzător, o mare proporţie a lucrătorilor din Liga 1 de fotbal sunt străini.
De ce statul nu investeste în cursuri de limbă pentru imigranți
Cea de-a treia preocupare este despre „incapacitatea statului de a-i apăra pe imigranți împotriva abuzurilor”. Unele studii indică că statul pare să presupună că imigranții sunt doar în România pe termen scurt, ceea ce explică rezistența la investiții în programe de integrare. Această atitudine creează un ciclu vicios, unde lipsa de sprijin face mai probabilă plecarea imigranților.
ITM-uri subdimensionate
În al doilea rând, costurile selectării, recrutării şi integrării muncitorilor străini sunt în bună măsură externalizate companiilor private. Există o suprasolicitare a personalului din ITM-uri, care se confruntă cu un număr crescut de muncitori străini, dar cu resurse limitate.
În Italia, realizând o cercetare pe tema muncitorilor români, observ o incredibilă asemănare cu situația muncitorilor asiatici din România. Aceleaşi temeri, stereotipuri, lipsă de informaţii şi vocabulare comune.