Am fost un elev diligent, convins că cunoștințele sunt o cale spre succes. Provenind dintr-o familie modestă, educația reprezenta singura posibilitate de a-mi construi viitorul. FOTO: Shutterstock
În vara aceasta, o adolescentă de 16 ani s-a sinucis, temută de Evaluarea Națională. Conform informațiilor publice, era orfană de mamă, iar tatăl său lucra în străinătate. Totodată, școala pare să fi fost un factor adăugător de stres. Când copiii mei se apropie de examenele adolescenței, mă întreb cum pot gestiona cel mai bine, ca părinte, competițiile academice, evaluările, concursurile și alegerile viitoare.
Îmi dau seama că este dificil să mă detașez de propria mea experiență școlară. Am fost un elev muncitor și am crezut în valoarea studiului. Originea mea modestă nu mi-a lăsat alte alternative. Pe vremea mea, nu se investise prea mult în activități extracurriculare, cum ar fi sportul sau artele. Așa că am studiat și am citit mult, participând și la numeroase concursuri școlare, obținând și titlul de șef de promoție. Satisfacția mea după atingerea unui obiectiv academic nu dura mult, fiind imediat urmată de stabilirea unui nou țel.
A fi olimpic sau șef de promoție deschide porți, dar nu rezolvă toate problemele vieții
Probabil că asta m-a protejat de alegeri proaste, dar adolescența nu a fost o perioadă de bucurie autentică. Îmi pare rău acum că nu am petrecut mai mult timp cu bunica mea, din Maramureș. Îmi regret și lipsa de curiozitate față de lecturi extrașcolare și de investiții într-un hobby. Nu trăiam suficient în prezent, anticipând permanent viitorul, dorind să devin rapid student, apoi adult.