Pe 22 octombrie, TikTok și World Vision România au inițiat o discuție despre echilibrul dintre viața digitală și cea offline, într-un eveniment destinat părinților, educatorilor și specialiștilor în siguranța online. Mihaela Nabăr, Director Executiv al organizației World Vision România, a prezentat rezultatele unui studiu național care evidențiază contradicții între dorința părinților de a sprijini copiii în mediul digital și capacitatea lor reală de a o face.
Cercetarea relevă că 1 din 2 părinți din România utilizează instrumente de control parental, iar utilizarea acestora crește proporțional cu nivelul de educație. Cu toate acestea, aproape 70% dintre părinți admit că nu dețin încredere totală în abilitățile lor de a orienta corect copiii în mediul online. Diferențele de generație și mediul de proveniență sunt evidente: părinții din zonele rurale consideră mai frecvent că aceste instrumente „nu sunt necesare”, iar 40% dintre cei peste 55 de ani nu sunt familiarizați cu opțiunile de control parental oferite de platforme.
Se pare că studiul plasează în principal responsabilitatea asupra părinților și școlilor, prezentând TikTok mai degrabă ca o parte a soluției prin instrumentele sale de siguranță. Însă, abordarea evită o întrebare fundamentală: cât de mult contribuie platformele, prin arhitectura lor adoptată, la crearea dependenței, și la problemele pe care ulterior încearcă să le remedieze prin educație și colaborări cu instituții guvernamentale sau ONG-uri?
Instrumentele TikTok: de la Age Gate, la Family Pairing extins
Marta Karczewska, Manager pentru Relații guvernamentale și Politici publice în Europa Centrală și de Est la TikTok, a detaliat măsurile de siguranță ale platformei care deservește lunar peste 9 milioane de utilizatori din România. Compania a alocat peste 2 miliarde de dolari pentru inițiative de siguranță în perioada 2020-2025.
TikTok implementează măsuri stricte pentru eliminarea conturilor utilizatorilor sub 13 ani. De exemplu, între aprilie și iunie 2025, au fost șterse peste 25 de milioane de conturi suspectate la nivel global, cu o medie de 8 milioane lunar în Europa. Compania testează tehnologii AI în Marea Britanie pentru îmbunătățirea procesului de detectare și intenționează să extindă aceste soluții și în Uniunea Europeană.
În funcție de vârstă, TikTok aplică restricții diferite (Age Gate): pentru utilizatorii între 13-15 ani, conturile sunt setate ca private, iar mesageria devine activă de la 16 ani, live-urile de la 18 ani. Conținutul video creat de utilizatorii sub 16 ani nu apare în fluxul „For You”.
Funcția Family Pairing permite părinților gestionarea a peste 15 parametri de siguranță. Printre ultimele caracteristici introduse se numără:
- Vizibilitate – cine urmărește sau este urmărit de adolescent, conturile blocate;
- Notificări automate atunci când adolescentul postează conținut;
- Time Away – blocare completă în anumite intervale de timp;
- Sleep Hours – după ora 22:00, aplicația limitează afișarea conținutului și oferă muzică relaxantă;
- Limite de timp diferite pentru zilele de școală și weekend;
- Filtrarea cuvintelor cheie și hashtag-urilor nedorite.
TikTok colaborează cu 80 de tineri din 15 țări prin Consiliul Tinerilor și publică trimestrial rapoarte privind implementarea măsurilor de siguranță, fiind prima platformă din industrie care transparențea numărul de conturi eliminate pentru încălcarea vârstei minime.
Evenimentul a continuat cu o dezbatere moderată de Lucian Mîndruță, la care au participat Mihaela Nabăr (Director Executiv World Vision România), Radu Mihaiu (Președintele Autorității pentru Digitalizare și Infrastructură), Dr. Caroline Middelsdorf (psiholog specializat în sănătate mintală, membru FIDES), Daniel David (ministru al educației, în sistem online) și Călin Cozan (reprezentant al Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații).
Discuția s-a concentrat pe strategii concrete pentru ca părinții, familia și școala să poată ghida adolescenții spre un consum echilibrat de conținut digital. Linia de abordare a vizat soluții pe care atât familia, cât și instituțiile educaționale le pot adopta, iar platformele digitale trebuie să acționeze ca parteneri, oferind instrumente utile, nu ca părți ale problemei ce necesită reglementări majore în modul lor de operare.