În biroul Prefectului Arhivelor Apostolice ale Vaticanului, printre picturile școlii Caravaggio, tomuri și manuscrise, aproape de ușa de la intrare se află un dulap voluminos fixat de perete care conține o piesă unică, o adevărată comoară: un pergament din anul 1530, redactat în latină, intitulat „Sanctissimo in Chris”, relatează Corriere della Sera, preluat de Rador Radio România.
Acest document reprezintă solicitarea adresată Papei Clement al VII-lea de către duci, marchizi, viconti, baroni, episcopi, arhiepiscopi, stareți și teologi englezi pentru a anula căsătoria dintre Henric al VIII-lea și Ecaterina de Aragon.
Cererea a fost respinsă, fapt care a declanșat schisma anglicana în Regatul Unit.
Charles a descoperit documentul în urmă cu câțiva ani
Se pare că regele Charles și Camilla ar fi fost informați despre existența acestui manuscris, căruia i s-a dat curs în timpul unei vizite private la Vatican, acum câțiva ani, pe când Charles era doar un candidat la coroana britanică. Din păcate, nu există imagini din acel moment.
Acum, că familia regală britanică a reluat legătura cu Roma, acest pergament ascuns devine un simbol al unei reconcilieri istorice.
Este, fără îndoială, „scheletul din dulap” al unui trecut zbuciumat de conflicte religioase, documentat de întâlnirea dintre Leon al XIV-lea și suveranul britanic, care a consemnat un moment important în istorie și arhive. Pentru prima dată de la Reforma Anglicană, un monarh britanic s-a rugat în public, alături de un Papă, în Capela Sixtină.
Iar Charles, ca lider al Bisericii Anglicane, a primit titlul de „Confrate Regal”, în Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor. Aceste gesturi vor rămâne în istorie, păstrând intact acel pergament îngălbenit, care, până în prezent, a avut o relevanță pentru istorie și poate chiar pentru simbolism.
Întrebarea care ne apare în minte este de ce a fost păstrat în acel spațiu discret și anonim, centrul memoriei papale. Și cum a supraviețuit aproape intact până în mileniul al treilea. Se pare că în Anglia există câteva copii, însă originalul se află în Arhivele Apostolice, fosta Arhivă Secretă.
Motivul ar putea fi acela că acest document din 1530 reprezintă o dovadă a rezilienței Bisericii Catolice, capabilă să reziste invaziilor și atacurilor asupra integrității sale.
Când trupele lui Napoleon au jefuit Roma papală, la începutul secolului al XIX-lea, au căutat textul excomunicării emise de papi împotriva lui Bonaparte, distrugând și numeroase alte comori, pe care le-au trimis la Paris drept pradă de război.
„A fost condamnat la spânzurătoare sau încarcerat”
Însă, solicitarea pentru Henric al VIII-lea a fost conservată. Fiind suficient de consistent, a fost pliată și ascunsă într-un sertar secret, improvizat în spatele unui tron imens din lemn, care se păstrează și astăzi în fața biroului Prefectului Arhivelor Apostolice.
Asta explică de ce soldații lui Napoleon nu au găsit-o, iar astăzi, unii privilegiati o pot încă admira.
De pergamentul de aproximativ un metru pe jumătate, redactat în latină și cu un ton umilitor, dar și intimidant, atârnă optzeci și cinci de sigilii de ceară roșie și tot atâtea șnururi. Când fostul prefect al Arhivelor, Monseniorul Sergio Pagano, înlocuit în iulie 2024 de părintele Rocco Ronzani, a fost întrebat despre semnificația acestora, răspunsul său a fost detaliat și oarecum tulburător, mai ales la final.
„Acestea sunt semnăturile petiționarilor, însoțite de sigiliile lor”, explica prefectul Vaticanului, luminând cu o lanternă acele urme de cerneală, aproape intacte și clar lizibile. Totuși, unele sigilii lipseau. Poate pentru că s-au deteriorat sau s-au pierdut în timp?
Nu chiar. „Lipsesc sigiliile acelor persoane care au refuzat să execute cererea lui Henric al VIII-lea”. Și cum a reacționat regele la refuzurile nobililor? „I-a trimis la spânzurătoare sau i-a închis în temniță”.