Cercetările au evidențiat 16.059 de cazuri de cancer mamar în perioada 1991–2020. S-a comparat evoluția bolii la femeile care au efectuat prima mamografie programată cu cele care au amânat-o. Riscul de diagnostic în stadiul 3 a fost cu 53% mai mare la grupul care a întârziat prima investigație, iar pentru stadiul 4, diferența a fost de 260%.
Femeile care omit prima mamografie prezintă un risc cu 40% mai mare de deces cauzat de cancerul de sân. Datele provin dintr-un studiu extins, care a inclus 430.000 de participante din Suedia, urmărite aproape 30 de ani.
„Femeile care nu participă la prima screening, sunt mai predispuse să rateze și investigațiile ulterioare. Întârzierea în diagnostic poate duce la depistarea la un stadiu avansat al cancerului și la mortalitate crescută,” a subliniat dr. Jean Bao, chirurg oncolog la Stanford University School of Medicine din SUA.
Incidența cancerului a fost similară în cele două grupuri
Cercetătorii au observat că în rândul femeilor care au fost supuse primei mamografii, 7,8% au fost diagnosticate cu cancer, comparativ cu 7,6% dintre cele care au amânat testul. Diferența majoră s-a constatat în stadiul detectat al bolii.
„Screeningul prin mamografie permite identificarea cancerului când tumora este mai mică și mai ușor de tratat. Amânarea sau omiterea investigației poate duce la evoluția bolii către dimensiuni mai mari,” a explicat dr. Jean Bao.
Studiul a demonstrat că femeile care au ratat prima mamografie continuă să întârzie și controalele ulterioare, iar diagnosticul se stabilește în faze mai avansate, cu opțiuni de tratament mai restrânse și prognostic mai rezervat.
Cât de frecvent trebuie realizate mamografiile
O analiză sistematică realizată de Carlos Canelo-Aybar și echipa sa, publicată în British Journal of Cancer în 2022, a comparat eficiența mamografiilor efectuate anual, la doi ani și la trei ani, la femeile cu risc moderat de cancer mamar.
Pentru grupa de vârstă 50–69 de ani, concluzia a fost că screeningul la doi ani oferă cel mai bun raport între beneficii și riscuri. Mamografiile anuale pot detecta mai devreme anumite cazuri, însă cresc probabilitatea rezultatelor fals pozitive, necesitând investigații și biopsii inutile, cu costuri și anxietate suplimentară.
Date din registrele americane de supraveghere a cancerului mamar confirmă că pentru femeile din această categorie de vârstă, riscul unui rezultat fals pozitiv în următorii 10 ani este de 55,2% pentru screeningul anual, 35,4% pentru cel la doi ani și 24,8% pentru cel la trei ani.
În cazul femeilor între 45 și 49 de ani, avantajele mamografiilor anuale sunt limitate față de efectele adverse. Modelele statistice arată că, la 100.000 de femei, screeningul anual reduce cu 30 de decese comparativ cu cel bienal, dar cauzează și 14 cazuri de cancer induse de radiații, dintre care două fatale.
Pentru femeile între 70 și 74 de ani, diferențele între intervalele de screening sunt minime. Estimările indică că, la 100.000 de femei, screeningul anual poate preveni 100 de decese, cel bienal 90, iar cel la trei ani 80.
Singurul studiu cu dovezi cu nivel de certitudine moderat
Între 1989 și 1996, cercetătorii britanici au realizat studiul UKCCCR, un trial randomizat cu 99.389 de femei cu vârste între 50 și 62 de ani. Participantele au fost împărțite aleatoriu: unele au efectuat mamografii anuale, iar altele o dată la trei ani.
După aproape 14 ani de urmărire, screeningul anual a fost asociat cu o reducere de 11% a riscului de deces prin cancer mamar (raport de risc 0,89, interval de încredere 95% între 0,73 și 1,07). În grupul cu screening anual, 25% dintre tumorile identificate aveau cel mult 10 milimetri, față de 19% în grupul cu screening la fiecare trei ani, indicând o depistare precoce a bolii.
Acesta a fost singurul studiu din analiza din 2022 evaluat cu un nivel de certitudine moderat, celelalte studii incluse având calificativul „certitudine foarte scăzută,” din cauza limitărilor metodologice și variației mari între rezultate.
Radiațiile emise în timpul mamografiei: risc real sau mit?
Mamografia utilizează o cantitate redusă de radiații ionizante, cu o doză medie de aproximativ 0,4 mSv, echivalentă cu expunerea naturală la radiație pe parcursul a câteva luni. Deși expunerea se repetă, nivelul total rămâne scăzut în comparație cu beneficiile depistării precoce a cancerului de sân.
Modelele au demonstrat că, la 100.000 de femei cu vârste între 50 și 74 de ani, screeningul la doi ani poate genera în jur de 27 de cazuri de cancer mamar atribuite radiației, față de 49 în cazul examinării anuale.
Estimările legate de decesele cauzate de radiații sunt foarte mici: patru pentru screeningul bienal și șapte pentru cel anual. În același timp, beneficiile depășesc semnificativ riscul, în scenariul în care, la doi ani, s-ar preveni peste 520 de decese, iar la anual, circa 690.
Tehnologia a progresat, iar dozele actuale sunt mai reduse față de cele din trecut. Mamografia digitală și tomosinteza (mamografia 3D) îmbunătățesc vizibilitatea țesutului mamar dens și reduc numărul investigațiilor suplimentare, fără creșteri ale radiației.
Problema supradiagnosticării
Supradiagnosticarea se referă la identificarea unor cancere care nu ar fi cauzat niciodată simptome sau probleme de sănătate. Modelele de estimare indică faptul că, pentru 100.000 de femei din grupa 50–74 de ani, screeningul anual poate duce la aproximativ 2.900 de cazuri de supradiagnosticare, comparativ cu 2.000 pentru screeningul la doi ani și 1.600 pentru cel la trei ani.
De exemplu, studiul britanic Age Trial a observat o incidență similară a cancerelor invazive la femeile care au efectuat o singură mamografie după 50 de ani și la cele cu mamografii anuale între 40 și 49 de ani, urmate de controale la trei ani.
Specialiștii au menționat că nu există o metodă unitară de măsurare a supradiagnosticării. Modelele diferă în presupuneri, precum relevanța clinică a carcinomului ductal in situ (DCIS) și posibilitatea ca unele tumori să regreseze spontan, fără tratament.
Recomandări ale experților
Organizația Mondială a Sănătății recomandă programe de screening organizat pentru femeile din grupa de vârstă 50–69 de ani, în perioada cu cea mai mare incidență a bolii. Societatea Americană de Cancer sugerează investigații anuale între 45 și 54 de ani, apoi la doi ani de la 55 de ani. Programul britanic prevede screening la trei ani pentru femeile între 50 și 70 de ani.
Experții din România recomandă ecografie mamară anuală și mamografie la doi ani după vârsta de 40 de ani, având în vedere modificările structurale ale țesutului mamar, legate de procesul de îmbătrânire și alăptare.
Medicii pot recomanda ecografie la șase luni, în funcție de rezultate. Mamografia se poate indica și înainte de 40 de ani, în cazul antecedentelor familiale sau al altor factori de risc.
Tehnologia de mamografie cu tomosinteză oferă imagini tridimensionale, facilitând identificarea mai precisă a anomaliilor și fiind considerată cea mai avansată metodă radiologică disponibilă în prezent.