Curtea Constituțională a publicat vineri motivarea deciziei din 20 octombrie, prin care legea privind pensiile magistraților a fost declarată neconstituțională. Decizia a fost adoptată cu majoritate de voturi, de cinci dintre cei nouă judecători CCR. În motivare, Curtea a identificat o singură abatere procedurală: cea legată de obținerea avizului de la CSM.
Lipsa avizului CSM pentru proiectul de lege privind pensiile speciale a fost cauzată de transmiterea unei solicitări de avizare necorespunzătoare într-o etapă procedurală care nu permitea solicitarea avizului și asupra unei variante de redactare a proiectului de lege, incompatibilă cu etapa procedurală în curs, conform motivării hotărârii Curții Constituționale privind pensiile de serviciu.
În hotărârea CCR, care se întinde pe 54 de pagini, judecătorii și-au argumentat fiecare critică formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pe lângă lipsa avizului CSM, celelalte două critici de neconstituționalitate referitoare la forma legii au fost respinse de CCR.
Ce a criticat ÎCCJ și cum răspunde CCR
Judecătorii ICCJ au solicitat CCR declararea neconstituțională a legii privind pensiile de serviciu, invocând aspecte atât de formă, cât și de fond. CCR a analizat criticile referitoare la forma proiectului de lege.
Prima critică a Instanței Supreme: Legea încalcă articolul din Constituție referitor la condițiile în care Guvernul își poate angaja răspunderea asupra unui proiect de lege.
Totuși, CCR a constatat că angajarea succesivă a răspunderii Guvernului în aceeași zi, în ședințe distincte ale Parlamentului, pe cinci proiecte legislative, nu este interzisă explicit sau implicit de Constituție. „O astfel de situație nu are relevanță constituțională conform art.114 din Constituție, ci reflectă un aspect tehnic al organizării activității parlamentare, care ține de autonomia regulamentară a acestuia”.
„Legea contestată a fost adoptată pentru remedierea inechităților”
A doua critică a Instanței Supreme: Legea încalcă prevederi constituționale referitoare la statul de drept, principiul securității juridice, încrederea legitimă și interzicerea discriminării, în contextul independenței justiției în componenta sa instituțională.
Curtea constată că noua reformă a pensiilor de serviciu nu introduce elemente aleatorii, ci „propune o soluție legislativă mai restrictivă în privința condițiilor de eligibilitate pentru pensia de serviciu, precum Legea nr.282/2023, care la rândul său promovează o abordare mai restrictivă pentru accesul la această formă de pensie”.
„Din cele menționate, rezultă că legea criticată a fost adoptată pentru a corecta inechitățile din domeniul pensiilor de serviciu din sistemul judiciar, fiind în acord cu realitățile sociale și economice ale țării, soluțiile legislative fiind coerente și convergente în scop și structură. Prin urmare, legea criticată nu încalcă principiul securității juridice”.
Autoritatea legiuitoare poate avea, după necesitate, și poceduri diferențiate, în funcție de situația financiară și de resursele disponibile, beneficiind de dreptul de a ajusta sistemul de pensii bazat pe condiții de vârstă și cotizare. O reducere a pensiilor pentru judecători vârstați poate fi justificată de necesități de interes general, precum reducerea deficitului public.
Judecătorii CCR subliniază că legiuitorul are libertatea de a elabora politici legislative adaptate contextului economic și social în momentul adoptării, în condițiile în care nu exclud posibilitatea de a ajusta sistemul în viitor. Nu se poate impiedica evoluția și actualizarea cadrului legislativ în domeniul pensiilor.
În concluzie, Curtea a decis că legea nu încalcă prevederile Constituției privind statul de drept, principiul securității juridice, încrederea legitimă și interzicerea discriminării, precum și autonomia justiției în componenta sa instituțională.
„Avizarea nu poate fi evitată sau ocolită”
Singura critică de neconstituționalitate admisă de CCR a fost cea referitoare la lipsa avizului consultativ al CSM.
Judecătorii CCR consideră că Guvernul a încălcat Constituția, asumându-și răspunderea pentru lege fără a aștepta avizul CSM.
Curtea evidențiază că, potrivit prevederilor constituționale, Guvernul are obligația de a respecta această etapă procedurală în mod efectiv și loyal, în etapa prevăzută de lege.
„Procesul de avizare, ca etapă în elaborarea unui act normativ, nu poate fi ocolit sau evitat și trebuie să se desfășoare în intervalele de timp stabilite de legislație, care nu pot fi comprimate sau ignorate de inițiatorul legii. Lipsa avizului nu poate fi evaluată doar din punct de vedere formal, ci și în contextul respectării etapelor procedurale și termenelor stabilite de lege pentru solicitare”.
Solicitarea avizului CSM a avut loc în cadrul procedurilor de consultare publică și interinstituțională preliminară, însă judecătorii CCR arată că avizul trebuia solicitat după finalizarea acestei etape, nu înainte.
„Solicitarea de aprobare către CSM la data de 22 august 2025 nu a fost realizată în condiții de legalitate, termenul pentru emiterea avizului fiind de 30 de zile de la sesizare, în condițiile Legii nr.305/2022. Termenul nu putea fi redus anterior nașterii situației constituționale, astfel încât solicitarea a fost prematură și a rezultată dintr-o interpretare eronată”, explică judecătorii CCR în motivare.
CCR relevă că, potrivit legii, CSM trebuie să emită avizul consultativ în maximum 30 de zile de la primirea solicitării, termen care nu poate fi redus în mod arbitrar. Astfel, orice încercare de reducere a termenului reprezintă o violare a principiilor statului de drept și a normelor constituționale.