Relevanți pe durata a trei decenii
Roman Iagupov (52 de ani) emană o energie inepuizabilă pe scenă, fiind un artist foarte apreciat și dedicat muzicii.
La concertul aniversar din luna noiembrie, se prefigurează un spectacol de amploare. Trupa va avea invitați speciali precum Loredana Groza, Irina Rimes și Frații Advahov.
Zdob și Zdub a reușit să mențină relevanța pe scena artistică din România și Europa timp de trei decenii, în ciuda schimbărilor revoluționare din domeniu. Stilul formației combină hardcore, punk, hip-hop, drum and bass și altele cu elemente tradiționale moldovenești și balcanice.
De la piesele „Boonika bate toba” până la „Trenulețul”, membrii trupei au contribuit semnificativ la istoria muzicală. Au reprezentat Republica Moldova de trei ori la Eurovision, promovând folclor balcanic și energia punk pe scenele celor mai importante festivaluri din Europa, precum Sziget și Roskilde, devenind simbolul unei generații și o punte muzicală între culturi.
În 2005, Zdob și Zdub a obținut locul 6 la Eurovision, iar în 2022 a urcat pe poziția a șaptea, fiind mereu apreciată pentru performanțele sale artistice.
„Continu să port talentul mamei mele în mine”
Libertatea: La 29 noiembrie 2025, veți celebra trei decenii de activitate printr-un concert aniversar la Arenele Romane, care va păstra intact spiritul original al trupei, ritmurile inconfundabile și invitați speciali precum Loredana Groza, Irina Rimes și Frații Advahov. Cum a apărut ideea acestui eveniment și ce sentimente vă încearcă la 30 de ani de activitate?
Roman Iagupov: Ideea s-a conturat natural. Ultima dată sărbătoream două decenii, iar acum trupa împlinește trei decenii. Este important să marcăm acest moment și să-i respectăm pe fanii noștri!
În prezent, desfășurăm un turneu național de concerte aniversare în România. Am format o echipă puternică și lucrăm la spectacolul pe care îl vom susține la Arenele Romane pe 29 noiembrie și la Arena Chișinău pe 24 decembrie.
Pregătim obiecte de merchandizing speciale pentru aniversare, printre care viniluri, tricouri și suveniruri. Ne dorim să oferim publicului o experiență memorabilă și să readucem în memorie câteva dintre hiturile noastre de rock moldovenesc, precum „Cucushor” și „Doină Haiducului”. Așteptăm cu entuziasm pe toată lumea!
În ceea ce mă privește, trăirile sunt pozitive. Nu regret anii trăiți „în gol”, ci sunt recunoscător pentru faptul că o nouă generație continuă tradițiile folk-rock. Așteptăm cu nerăbdare repetițiile principale alături de prieteni precum Frații Advahov, Loredana, Irina Rimes și alții.
De asemenea, finalizăm un documentar despre istoria trupei, care va fi lansat anul viitor. Încheierea filmului va fi filmată chiar la concertul final din Chișinău.
– Mama ta a urmat cursuri de muzică și a cântat în corul „Doina”. Cât de mult au influențat genele materne pasiunea ta pentru muzică?
– Da, port cu mine talentul mamei mele. Mă aseamănă foarte mult cu ea, fiind foarte muzicală și crescând în Chișinău. În copilărie, m-a dus la școala de muzică. Simt că am moștenit energia ei și astfel am devenit artist în a doua generație. Ea era foarte mândră că am format trupa și am ajuns cine suntem astăzi, urmând propriul nostru drum în lume.
„A fost nevoie de o viață întreagă”
– Care au fost începuturile Zdob și Zdub și care sunt cele mai intense amintiri din acea perioadă?
– Este dificil să descriem cum a fost formarea trupei la început, despre asta povestim în detaliu în film. Ca multe alte formații, totul a început din pasiunea pentru chitară, urmat de primele repetiții, visele despre turnee și albume, primul concert. Totul era naiv și plin de entuziasm, însă pentru ca trupa să se stabilizeze, a fost nevoie de o viață întreagă de muncă, încercări, drumuri lungi și sacrificii. Despre acea perioadă s-ar putea scrie o carte întreagă.
– Zdob și Zdub a celebrat 30 de ani de activitate. Care a fost cel mai dificil an dintre acești trei decenii?
– Primele decade, în special anii 90 au fost cei mai dificili: războiul din Transnistria, prăbușirea URSS, criza economică, iar noi visam la o carieră de iconi ai rock-ului. Datorită pasiunii imense, destinului favorabil, întâlnirilor importante, norocului și providenței, am reușit să rezistăm și să găsim fișa stilului nostru. În general, nu există perioade lipsite de provocări. Chiar și în vremurile actuale, post-pandemie și cu războiul din Ucraina, trebuie să rămânem rezistenți.
Au susținut concerte în deschiderea unor trupe legendare
– De-a lungul timpului, Zdob și Zdub a fost invitat să deschidă concerte ale unor formații internaționale precum Red Hot Chili Peppers, Emir Kusturica & No Smoking Orchestra, The Garbage sau Linkin Park. Cu care dintre aceste experiențe ați avut cea mai captivantă interacțiune?
– Am avut privilegiul să cântăm cu aproape toți idolii noștri mediați în MTV: Henry Rollins, Sepultura, Red Hot Chili Peppers, Rage Against The Machine, Biohazard și alții. A fost o experiență de neuitat și foarte valoroasă pentru noi.
Cel mai memorabil moment a fost deschiderea pentru Rage Against The Machine – cea mai energică trupă pe care am văzut-o în نمای live. Am experimentat adevăratul rock, iar după această experiență, devine imposibil să nu ne dedicăm total muzicii.
Alte trupe remarcabile: Henry Rollins (atitudinea și discursul său), Red Hot (relaxați și cu simțul umorului), Biohazard (aspectul legat de public), Dub War și Iggy Pop! Toți reprezintă adevăratul spirit al trupei rock, cu dedicație totală pentru scena muzicală.
– Ce aspect consideri mai important în procesul de creație al trupei: structura muzicală sau mesajul lyric?
– Procesul compoziției muzicii este unul misterios. Piesele apar în mod diferit: uneori încep de la ritm sau de la muzică, alteori de la text. Este un proces spontan, dificil de planificat. Cred că cea mai bună muzică se creează atunci când ne redescoperim în copilărie și improvizăm, ieșind din lumea cotidiană și intrând într-o stare specială. Acolo, din lumi necunoscute, extragem idei, sunete și cuvinte, de unde se nasc întreg universuri pentru ascultători.
Concepția piesei este gând, sentiment sau dorință, iar procesul de dezvoltare este lung și complex. Uneori durează ani până când o piesă prinde viață, fiind nevoie de condiții speciale, asemenea unei povești de dragoste. Odată ce piesa prinde contur și devine perfectă, devine o parte din sufletul creatorilor, lucru ce necesită răbdare și dedicație.
„Pentru mine, cea mai excelentă trupă de rock e Phoenix”
– Piesa „Trenulețul” a ilustrat frumos legătura puternică dintre România și Moldova. Care sunt, în opinia ta, șansele ca această relație să se transforme în unire?
– Este un subiect delicat și complex, în mare parte geopolitic. Consider că toate culturile sunt unice și relevante, iar tradițiile și limbajele României și Moldovei trebuie protejate. Cultura nu are granițe și reguli politice.
– Ai afirmat odată: „Trăiesc în două lumi. Lumea rusă și cea română/basarabeană”. În care dintre aceste lumi simți că îți revine inima?
– Trăiesc și înțeleg unicitatea ambelor lumi culturale, având apreciații și particularitățile fiecăreia. Aș dori să explorez și alte culturi precum cele franceză, engleză sau germană. Aceste lumi mă ajută să înțeleg ce este cu adevărat important: nu cine domină, ci valorile esențiale. Cunoașterea de sine implică muncă titanică și disciplină.
– Care țară te inspiră mai mult muzical: Moldova sau România?
– Viața, oamenii inediti și cei care reflectă asupra lumii, precum scriitori, filosofi și regizori, mă inspiră mai mult. Nu mă limitez doar la muzică, dar când vine vorba de celelalte, ascult tot ce are greutate și impact. În opinia mea, Phoenix rămâne cea mai valoroasă trupă de rock, un patrimoniu extraordinar, și aș iniția cu plăcere un cover după ei.
– Dacă ar trebui să alegi o melodie sau un vers al Zdob și Zdub pentru a simboliza Moldova și România, care ar fi acea piesă?
– Pentru România, „Ciocârlia” și Rapsodia lui Enescu, reflectând spiritul țării, Carpații, rîurile și pășunile; pentru Moldova, „Hora Mărțișorului” interpretată de Lăutarii.
– Oricând ascult „Moldovenii s-au născut”, am o reacție pavloviană și am nevoie să dansez. Pe ce melodie de la Zdob și Zdub îți vine cel mai mult să dansezi?
– (Râde) Nu pot dansa pe muzica noastră, probabil pentru că am venit din underground și ritmurile noastre sunt diferite. Dar, în mod special, Trenuțul în versiune folk ar fi ideal.
VEZI GALERIA FOTO
– Cum reușiți, împreună cu colegii de la Zdob și Zdub, să descoperiți mereu noi elemente muzicale și să mențineți vie dragostea pentru creație timp de peste 30 de ani?
– La un moment dat, eram foarte obosit de muzică și nu mai ascultam nimic. Însă, ființa noastră artistică este atât de bogată, încât acum redescoper muzică variată, inclusiv stiluri și genuri pe care nu le-am ascultat anterior. Este un univers infinit, plin de posibilități!
– Cum a influențat războiul din Ucraina procesul vostru creativ?
– Războiul reprezintă o nenorocire pentru omenire și are efecte negative generale. Sper ca aceste vremuri întunecate să inspire artiștii să creeze opere care să depășească aceste încercări.