Acordurile recente dintre Grecia și Ucraina au readus în prim-plan conducta de gaze trans-balcanică (TBG) și potențialul său de a transporta gaze nereusite din Rusia către Ucraina. Autoritatea de reglementare a gazelor din Grecia, DEPA, și Naftogaz din Ucraina au semnat un contract de livrare de LNG pentru sezonul de iarnă, cu transporturi de origine americană direcționate de la FSRU Alexandroupolis către nord, spre Ucraina. Un memorandum pe termen lung între Naftogaz și Atlantic-See LNG — un joint venture între DEPA și grupul de construcții grecesc Aktor — prevede livrări de LNG prin terminalele grecești și după anul 2050. Ambele se bazează pe coridorul trans-balcanic prin Bulgaria, ceea ce face ca starea actuală a segmentului bulgar al TBG să fie crucială pentru a evalua fezabilitatea operațiunilor.
Fapte relevante
Afirmația că gazul deja se transportă către Ucraina prin segmentul bulgar al TBG este incorectă.
TBG cuprinde două conducte de tranzit care traversează Bulgaria spre Turcia și sunt conectate la România prin punctele Kardam–Negru Vodă 2 și 3. În prezent, niciun metru cub de gaz nu circulă prin aceste linii de tranzit.
Operatorul sistemului de transport de gaze din Bulgaria, Bulgartransgaz (BTG), a indicat în mod repetat că TBG funcționează în regim invers. În realitate, fluxul invers există doar pe fostul interconector Kardam–Negru Vodă 1 — acum parte a rețelei interne bulgare — ale cărui puncte de intrare și ieșire sunt conectate exclusiv la sistemul intern, nu la rețeaua de tranzit. Prin urmare, acesta nu face parte din TBG.
Aceasta nu reprezintă o detaliu tehnic minor. Întrebarea esențială este dacă Bulgaria poate asigura pe termen scurt și lung aprovizionarea de urgență a Ucrainei în timpul sezonului rece.
După ce TurkStream — conducta care traversează Marea Neagră și aduce gaz rusesc în Turcia — a devenit prioritatea principală a conducerii BTG, au fost blocate constant opțiunile de transport pentru gaze nereusite din Rusia, prin cele două conducte de tranzit ale TBG. Pentru a permite flux invers complet, Bulgaria trebuia să refacă capacitatea de tranzit pierdută când un segment cheie între stațiile Lozenets și Provadia a fost redirecționat exclusiv către TurkStream. Aceasta necesita un segment suplimentar de 63 km între Rupcha și Vetrino. În loc să soluționeze acest punct critic — vital pentru diversificarea aprovizionării cu gaze — BTG și-a orientat investițiile către proiecte secundare, precum:
- extinderea interconectorului Sidirokastro–Kulata, deja subutilizat;
- realizarea unei bucle suplimentare în rețeaua internă pentru a servi interesele unui oligarh.
Între timp, capacitatea pentru tranzitul de gaze către România — și implicit către Ucraina — rămâne indisponibilă. La patru ani de la punerea în funcțiune a TurkStream, bucla esențială Rupcha–Vetrino nu a fost încă finalizată, fiind planificată pentru finalul anului 2026.
Interconectorii IGB și Sidirokastro–Kulata
Două puncte de intrare permit ca LNG-ul american sosit în terminalele grecești să ajungă în Bulgaria:
– Interconectorul Grecia-Bulgaria (IGB), operat de ICGB;
– Interconectorul Sidirokastro–Kulata, operat de BTG.
Conceptul de tarife armonizate pentru fluxul invers pe Coridorul Vertical de Gaze a fost lansat de IGB, ale cărui utilizări depind de intensificarea fluxurilor către România. După reducerea tarifelor IGB cu 46% în sezonul de iarnă — față de aproximativ 25% la BTG — s-a concluzionat că obstacolul major nu este la frontieră, ci în rețeaua internă bulgară: lipsa buclei Rupcha–Vetrino.
Se conturează o competiție discretă, dar clară, între:
– actorii interesați de fluxurile rusești, implicați în proiectarea, finanțarea și operarea secțiunii bulgare a TurkStream, pentru a menține fluxul de gaze rusești către Ungaria și Ucraina; și
– susținătorii opțiunilor alternative, inclusiv gaze din Azerbaidjan și LNG american prin terminalele grecești și Coridorul Vertical de Gaze.
Deținerea controlului asupra IGB devine vitală pentru stabilirea unei rute eficiente, însă este contestată de coaliția interesată de menținerea fluxurilor rusești. Refacerea capacității de flux invers a TBG și extinderea depozitului de gaze de la Chiren sunt întârziate, fiind proiecte urgente încă de la începutul conflictului.
Progres spre fluxuri reale către Ucraina
Presiunea geopolitică determinată de războiul Rusiei obligă operatorii de sisteme să intensifice coordonarea. Există oportunități concrete pentru transportul LNG din Grecia către Ucraina, fiind în derulare mai multe contracte comerciale.
Capacitățile de intrare de la Kulata și IGB sunt suficiente pentru volumele de LNG descărcate în terminalele grecești. Limitele sunt legate de rețeaua bulgară și de capacitatea redusă de stocare temporară la Chiren. Reintroducerea terminalului FSRU Alexandroupolis extinde opțiunile — mai ales pentru IGB — însă rețeaua bulgară nu poate susține simultan utilizarea intensă a ambelor terminale: Revithoussa și Alexandroupolis.
Motivul pentru care coaliția TurkStream urmărește controlul asupra IGB
Acest fapt explică de ce grupul susținut de TurkStream — cunoscut și ca „alianța prietenilor Gazprom” — caută să preia controlul asupra IGB: limitarea extinderii acestuia ar proteja statu quo-ul în jurul rutei Kulata și ar menține dominația fluxurilor rusești.
Date oficiale ale BTG indică:
- Capacitatea de intrare la Kulata: 2,3 bcm/an, planificat să fie extinsă la 3,3 bcm/an;
- Capacitatea la intrarea IGB (Stara Zagora): 3 bcm/an, cu extindere planificată la 5 bcm/an.
Alegerea rutei în cadrul Coridorului Vertical depinde de punctul de intrare selectat și de costurile interne de transport până la granița nordică a Bulgariei. Rețeaua de la Revithoussa trebuie să acopere cererea internă a Greciei, în timp ce Alexandroupolis are ca scop principal re-exportul — consolidând importanța strategică a IGB.
Context geopolitic și concluzii
Sectiunea bulgară neutilizată a TBG — cu o capacitate de 17 bcm/an — reprezentând cel mai mare activ de transport nefolosit din Europa Centrală și de Est. Reabilitarea sa ar putea schimba fundamental securitatea aprovizionării în regiune și independența Ucrainei față de gazul rusesc.
Legăturile sunt evidente:
- Rusia atacă sistematic infrastructura energetică a Ucrainei;
- Fluxurile de gaz rusesc către Ucraina prin Ungaria și TurkStream cresc;
- Ungaria și Slovacia avertizează asupra unui „dezastru energetic” dacă fluxurile rusești se opresc;
- Se intensifică eforturile de limitare a fluxurilor nereusite din Coridorul Vertical.
Rusia nu atacă direct punctele de intrare ale sistemului ucrainean dinspre Ungaria, dar atacă frecvent infrastructura de import, inclusiv stația de măsurare Orlovka, critică pentru gazul azer și LNG-ul provenit din Grecia, Bulgaria și România.
Momentan, cele mai mari importuri de gaze în Ucraina provin din Ungaria — aproximativ 10 milioane de metri cubi pe zi, complet rusești, furnizate prin TurkStream; urmează 8 milioane m³ din Polonia și 6 milioane m³ din Slovacia.
Până la refacerea capacității de transport din nordul TBG, Bulgartransgaz favorizează fluxurile rusești prin TurkStream, în detrimentul opțiunilor non-ruse din Coridorul Vertical.
IGB a reprezentat întotdeauna un obstacol strategic pentru coaliția TurkStream, care a încercat de mai multe ori să devină proprietară. Cu așteptarea unei relații geopolitice mai permisive, acești actori par să creadă că se deschid noi oportunități pentru preluarea controlului asupra IGB.