2 decembrie 2025, ora 10:00
(actualizat la 2 decembrie 2025, ora 10:03)
La data de 2 decembrie 1935 s-a născut poetul Nicolae Labiș. Eugen Simion l-a caracterizat drept „buzduganul unei generații”. Se referea la generația anilor ’60, comparându-l cu un zmeu care-și aruncă buzduganul pentru a-și anunța sosirea, care de regulă avea loc după trei zile. Timp suficient pentru ca Făt-Frumos să petreacă momente de tandrețe cu Ileana Cosânzeana.
De asemenea, Nichita Stănescu și-a exprimat admirația față de Labiș: „Eu n-am îndrăznit niciodată, în timpul vieții lui Labiș, să public vreo poezie. Labiș a decedat în decembrie 1956, iar eu am debutat în primăvara anului 1957”, a relatat poetul.
Această afirmație reflectă, în primul rând, un profund respect față de Labiș.
Într-un anumit sens, Labiș a fost ca un buzdugan. La început, din impulsul tinereții, a fost un cântăreț fervent al Partidului Comunist: „Cei ce nu ard dezlănțuiți ca noi/ În flăcările noastre se destramă!”
Ulterior, a realizat că nu merita să lupte pentru cauza comunistă și a început să scrie poezie pură, fără conotații militante.
Ceea ce nu a anticipat a fost posibilitatea „distrugerii”. Organizatorii regimului comunist nu l-au iertat. Chiar și astăzi, rămâne incert dacă moartea sa, sub roțile unui tramvai, a fost accidentală sau rezultatul unei intervenții intenționate pentru a-l elimina.