Arheologia din regiunea mediteraneană poate fi supusă unei reevaluări, după un studiu recent care indică faptul că reziduurile considerate timp de decenii drept ulei de măsline pe vasele ceramice din perioada de bronz ar putea avea o altă origine.
Deși uleiul de măsline a fost utilizat aproape 8.000 de ani și apare frecvent în analizele de laborator ale obiectelor descoperite, noile cercetări demonstrează că solurile bogate în calciu ale regiunii nu facilitează conservarea eficientă a markerilor moleculari specifici uleiurilor vegetale.
Prin urmare, ceea ce era atribuit în mod automat uleiului de măsline, poate proveni din alte tipuri de grăsimi sau uleiuri, conform publicației Popular Science.
Cercetarea, publicată în Journal of Archaeological Science, ridică întrebări majore despre interpretările din ultimele decenii, evidențiind faptul că mediul chimic al solurilor din regiunea mediteraneană accelerează degradarea compușilor caracteristici uleiului de măsline. Acest lucru sugerează necesitatea unei reevaluări amănunțite a concluziilor anterioare.
Un experiment inspirat de metoda „spălatul vaselor” antice
Studiul a debutat în 2019, când Rebecca Gerdes, doctorandă în arheologie la Cornell University cu pregătire în chimie, a decis să evalueze în mod riguros impactul solurilor asupra conservării rezidurilor organice de pe obiectele ceramice.
Gerdes adesea descrie activitatea sa printr-o metaforă clară: „spăl vase antice, colectez lichidul de clătire și analizez moleculele pentru a determina modul de utilizare al obiectelor.”
Interpretarea reziduurilor organice reprezintă o ramură esențială în arheologie, însă multe afirmații privind identificarea uleiului de măsline nu au fost încă validate cu metode moderne. Împreună cu profesorul Sturt Manning, Gerdes a optat pentru reanalizarea acestor presupuneri și pentru crearea unui protocol experimental riguros.
Datorită restricțiilor de deplasare din timpul pandemiei, Gerdes nu a putut ajunge în Cipru, principalul loc de interes, însă mostrele de sol au fost expediate în laboratorul de la Cornell. Acolo, echipa a colaborat cu specialiști în inginerie chimică pentru a recrea condițiile de degradare a reziduurilor.
Solul mediteranean modifică interpretarea obiectelor din epoca de bronz
Echipa a creat pelete ceramice din lut modelat și ars, apoi le-a impregnat cu ulei de măsline. Acestea au fost îngropate atât în sol cipriot, bogat în calciu și alcalin, cât și într-un teren mai acid din New York pentru comparație. Într-un an, mostrele au fost incubate la 50°C pentru accelerarea proceselor de degradare.
Rezultatele au fost surprinzătoare: în solul cipriot, cantitatea de reziduuri vegetale s-a redus semnificativ, iar markerii moleculari esențiali pentru uleiul de măsline, precum acizii dicarboxilici, au dispărut în mare parte. În schimb, în solul mai acid din New York, acești compuși au fost mult mai bine păstrați.
Această observație explică de ce anumite reziduuri detectate pe vasele mediteraneene pot semăna atât cu uleiurile vegetale, cât și cu grăsimile de origine animală. În timp, degradarea poate distorsiona complet semnătura moleculară, făcând dificilă o identificare certă.
Gerdes evidențiază că există o tendință în rândul arheologilor de a „vede” ulei de măsline acolo unde istoria îl favorizează, acesta fiind un produs economic central în regiune. Însă această percepție romanticizată poate duce la interpretări eronate.
Studiul nu analizează vase autentice din epoca de bronz, însă oferă un cadru nou pentru reevaluarea lor. Există posibilitatea ca reziduuri de alte uleiuri vegetale sau chiar de grăsimi animale să fie încă nedetectate corect.
Experții propun o reevaluare sistematică a ceramicii din siturile din regiunea mediteraneană, în special din perioada finală a epocii de bronz (1650–1100 î.e.n.), o etapă crucială pentru înțelegerea rețelelor comerciale și a obiceiurilor culinare.
În final, ceea ce părea un detaliu minor în domeniul gastronomiei deschide o discuție amplă despre metodele de analiză și interpretare în arheologie. „Poveștile” legate de uleiul de măsline antic se pot dovedi a fi mai complexe, iar descoperirile moderne pot schimba perspectivele asupra acestor artefacte.