Un bărbat din Germania beneficiază de sprijin social, deși pe numele său există aproximativ 450.000 de euro, depozitați în trei conturi de economii. Cazul atrage atenția deoarece, la prima vedere, pare să contrazică o regulă simplă a sistemului de protecție socială: cum poate o persoană cu o astfel de avere „în acte” să fie eligibilă pentru ajutor de la stat?
Explicația stă în principiul fundamental al dreptului social german, valabil și în alte țări: accesul efectiv la fonduri, nu doar existența lor „pe hârtie” contează.
Resursele financiare există, dar nu sunt accesibile
Deși bărbatul apare oficial ca titular al celor trei depozite, el nu poate întrebuința fondurile respective. Conturile sunt în seiful bunicului său de zeci de ani, iar banca eliberează banii doar persoanei care prezintă documentele fizice. Fără ele, retragerile și închiderea conturilor nu sunt posibile, conform cotidianului german n-tv.de.
În practică, controlul asupra economiilor nu îi aparține. Instanța analizează cazul considerând situația drept o formă de „donatie condiționată”, adică fonduri transferate pe numele nepotului, dar păstrate sub controlul bunicului pentru un scop viitor. Conform explicațiilor din dosar, intenția este ca suma să fie utilizată mai târziu, pentru studii sau achiziția unei locuințe.
Jobcenter contestă, instanța analizează accesul real la resurse
Autoritatea care gestionează plățile pentru ajutorul social, Jobcenter, încearcă să oprească beneficiile, argumentând că bărbatul deține o avere considerabilă. Disputa ajunge în fața instanței, unde accentul nu cade pe valoarea sumei, ci pe posibilitatea efectivă de a o utiliza.
În dreptul social german, regula este clară: doar veniturile și bunurile de care o persoană poate dispune în mod concret sunt luate în calcul pentru stabilirea dreptului la „Bürgergeld”. Atât timp cât beneficiarul nu are acces direct la economii, acestea nu sunt considerate resurse disponibile pentru cheltuieli.curente.
Principii juridice și diferențe față de alte state
Cazul reprezintă un exemplu relevant, confirmând o orientare constantă în jurisprudența germană. Inclusiv Curtea Federală Socială afirmă că decidentă este disponibilitatea reală a fondurilor, nu simpla înregistrare pe numele unei persoane.
La nivel internațional, interpretările pot varia. În Austria, de exemplu, sistemul de suport minim, bazat pe necesități, analizează mai strict patrimoniul, iar economiile, fondurile deținute de terți sau sumele „sub rezerva” pot fi considerate resurse de valorificat chiar dacă nu sunt ușor accesibile. Cazul din Germania evidențiază astfel importanța nu doar a sumei, ci și a reglementărilor concrete în evaluarea eligibilității.