Dacă ești mămică, probabil ai trecut prin etapa „nu cred că faci bine așa!”, „apa este prea rece pentru baia copilului” sau „de ce nu-i pui căciuliță?”. Deseori, criticile nu vin din comentarii răutăcioase pe rețelele sociale sau discuții aprinse în grupurile de părinți, ci direct de la propria mamă. Iar cuvintele acesteia adesea taie în carne vie!
Termenul de „mom shaming” desemnează criticile sau judecățile de valoare adresate mamelor în legătură cu modalitatea lor de a-și educa copiii – de la alăptare la nutriție sau metode de disciplină. Când propria mamă practică mom shaming, nu este vorba doar despre sfaturi sau ghiduri, ci despre sentimente de incompetență, de „nu te pricepi suficient” sau teama că stilul tău de parenting va afecta definitiv copilul.
Aceste replici par a fi vechi de când lumea. De aceea, sunt dificil de contracarat: „nu-l mai lua în brațe”, „îl răsfeți prea mult”, „pe vremea mea, copiii dormeau singuri”, „cât mai alăptezi, i-au ieșit deja dinții!”.
Toate aceste observații nu sunt neapărat motivate de răutate, ci de o îngrijorare sinceră și de o convingere fermă – aceea că experiența proprie valorează mai mult decât orice carte citită sau studiu recent. Deseori, tocmai această convingere determină dificultăți în acceptarea criticilor maternale. Nu este o confruntare deschisă, ci o acumulare de mărturii și obiecții mici, repetate constant, care te determină să te întrebi dacă trebuie să explici, să te aperi sau să taci. În timp, aceste întrebări creează o stare de incertitudine la proaspetele mămici – de la „este bine pentru copil?” până la „sunt o mamă suficient de bună?”.
CITEȘTE CONTINUAREA PE TOTULDESPREMAME.RO