2025 a fost un an marcat de furturi de artefacte istorice. Începutul a fost marcat de jafurile coifului de la Coțofenești (cca. 450 î.Hr.) și al brățărilor dacice (anii 199 î.Hr. – 200 d.Hr.) de la Muzeul Drents, în data de 25 ianuarie 2025. Anul s-a încheiat cu un furt de amploare de la Muzeul Luvru din 19 octombrie 2025, când hoți deghizați în muncitori în construcții au sustras opt bijuterii în valoare de 88 milioane de euro: safire, cercei, colierul reginei Marie-Amalie (soția regelui francez Ludovic Filip I), precum și bijuterii ale reginei Hortense (fiica vitregă a lui Napoleon I Bonaparte), cerceii și colierul împărătesei Marie Louise (a doua soție a lui Napoleon I Bonaparte), și tiara împărătesei Eugenie (soția împăratului francez Napoleon al III-lea). Coroana împărătesei Eugenie a fost recuperată după ce hoții au reușit să scape cu ea.
Există riscul ca aceste exponate să nu fie niciodată recuperate, însă administratorii muzeelor internaționale vor învăța lecții pentru a îmbunătăți securitatea și a preveni alte furturi în viitor. În plus față de tensiunile geopolitice, politicile tarifare ale lui Trump și cele „opt conflicte din anul 2025” – despre care istoricii din viitor vor avea de învățat – lumea s-a îmbogățit și mai mult din punct de vedere arheologic prin descoperiri semnificative.
Există și vești pozitive pentru pasionații de istorie. În martie, după șase ani de efort, arheologii au reușit să refacă teatrul antic grec din Laodicea, construit în secolul al III-lea î.Hr. de către regele seleucid Antiohus II Theos, pentru a-i onora soția. Localizat în zona actualei provincii turce Denizli, teatrul putea găzdui până la 15.000 de spectatori.
Acesta fusese distrus de o serie de cutremure, iar din 2019, arheologii, coordonați de profesorul Dr. Celal Șimșek de la Universitatea Pamukkale, au reușit să-l restaureze, conform informațiilor de la Anatolian Archeology.
În noiembrie, Egiptul a inaugurat cel mai mare muzeu arheologic din lume, cu o ceremonie fastuoasă și un spectacol de drone: Marele Muzeu Egiptean din Cairo, unde sunt expuse peste 100.000 de artefacte antice, inclusiv masca de aur a faraonului Tutankhamon. În timpul unei expediții arheologice, mormântul faraonului Tutmosis al II-lea (soțul Hatshepsut) a fost excavat în 2022, iar în 2023 au fost descoperite vase decorative din alabastru. Mumia faraonului este expusă în noul Muzeu Național de Civilizație Egipteană, inaugurate în 2021.
„Corabia de lux a Cleopatrei”
Cleopatra a VII-a, regină de origine macedoneană și considerată ultimul faraon al Egiptului antic, a avut trei dintre cei mai influenți și puternici oameni ai secolului I î.Hr. la picioarele sale: dictatorul roman Iulius Cezar și generalul Marcus Antonius. Deși denigrată de istoricii romani, dramatizată de William Shakespeare și portretizată în filme, Cleopatra a fost în realitate o conducătoare capabilă să administreze Egiptul într-o perioadă de turbulențe și război civil, marcând finalul a 300 de ani de elenism.
A ajuns să conducă singură după ce a apelat la ajutorul lui Cezar pentru a-și învinge fratele, Ptolemeu al XIII-lea, în război. Ca orice regină egipteană, ea se considera „reîncarnarea zeiței Isis”, iar stilul de viață era extrem de regal.
Sursa Foto: Franck Goddio/Hilti Foundation și Foro Militar General (dreapta)
În apropierea coastei orașului Alexandria, locul unde se afla celebrul Far de 130 de metri și Biblioteca lui, arheologii au descoperit rămășițe ale unei corăbii de 35 de metri. Conform specialiștilor conduși de profesorul Franck Goddio, corabia era o „corabie a plăcerilor”, un fel de „palat plutitor” din antichitate. Descriind rolul acesteia ca transportor de marfă sau pentru relaxare și evenimente sociale, cercetătorii estimează că vasul, numit „Thalamegos”, putea avea o lungime de aproximativ 87 metri, și servea pentru plimbări şi festivități.
„Este extrem de fascinant, deoarece este prima descoperire a unei asemenea corăbii în Egipt. Menționată doar în scrierile antice și ilustrată în mozaicuri, această corabie greu a fost descoperită până acum”, a spus profesorul Franck Goddio pentru The Guardian.
Vasul era dotat cu un pavilion central și o cabină elegant decorată. Caracteristicile sale corespund descrierilor istoricului grec Strabon, care a vizitat Alexandria în anii 29-25 î.Hr., și ar putea fi chiar modelul de basm din filmul „Cleopatra” din 1963. Este posibil ca această corabie să fi aparținut unui nobil local și nu neapărat Cleopatrei. Cu toate acestea, descoperirea poate oferi istorici și miliardari o perspectivă despre stilul de viață și relaxarea faraonilor în Egiptul antic.
„Aceste vase sunt extrem de luxoase și folosite de curtea regală pentru itinerarii; aici participau la festivaluri, iar mulțimile coborau cu ele din Alexandria pentru a lua parte la evenimentele publice; zilnic, canalele erau pline de oameni, cântând la flaut și dansând lipsiți de reticențe”, a explicat Strabon.
„Atlantida franceză”: Descoperirea zidului unui oraș scufundat de acum 7000 de ani
Arheologii marini francezi, coordonați de geologul Yves Fouquet, au descoperit un zid masiv subacvatic lângă coasta din Bretania, datând din circa 5000 î.Hr. Analizele indică faptul că acest zid face parte dintr-un oraș demult scufundat. Noile cercetări sugerează că această scufundare ar putea fi sursa unui mit local.
Ce face zidul captivant? Dimensiunile impresionante pentru epoca neolitică în zona Franței, având 120 metri lungime, 2 metri înălțime și 20 metri lățime. Cercetătorii cred că, după cum indică și analizele, zidul putea fi o construcție de protecție sau o capcană pentru pești, pentru a apăra orașul de inundații provocate de creșterea nivelului mării.
Sursa Foto: Hal Open Science
Se estimează că zidul se află la o adâncime de 9 metri, iar anumite descoperiri precum monoliți sau blocuri de granit aduc perfect în discuție ipoteza unei capcane de pescuit. Dacă această teorie este corectă, populațiile neolitice au folosit aceste structuri pentru a captura pești pe timpul mareelor, legând „plase din crengi” de monoli de piatră pentru a prinde peste 3.000 de tone de pește, ceea ce reprezenta hrana pentru comunități semnificative, fără a folosi undițe sau bărcile cu plase.
„Este extrem de interesant deoarece reprezintă prima descoperire a unei astfel de structuri în Egipt. Menționate doar în texte antice, aceste corăbii reprezintă o raritate în arheologia subacvatică”, a explicat arheologul Yvan Pailler pentru BBC.
Dacă această construcție chiar era o capcană pentru pești, este posibil ca neoliticii să fi folosit monoliți pentru a prinde pești din mare, legând plase de piatră pentru a captura într-un mod inovator, fără a-i duce în larg cu undițele sau plasele tradiționale.
Primul portret realist al unui viking descoperit
Peter Pentz, curator, a declarat pentru AFP că „este prima încercare de portret realizat de la epoca vikings-ilor”. După părul bogat, obiectul pare a fi pictorialul unui rege viking, necunoscut, și ar fi o piesă dintr-un joc de societate (denumit „Orlog”). Descoperit într-un tumul mic din fiordul Oslo, în Norvegia, în 1796, obiectul se păstrează în colecțiile Muzeului Național din Danemarca.
„Dacă aveți în minte vikingii ca fiind niște sălbatici sau ființe primitive, această figură arată tocmai contrariul. Are mustață mare, barbă împletită și un aspect foarte îngrijit”, a spus el.
„Poate fi chiar regele Harald Dinte-Albastru. Cel mai surprinzător lucru este expresia lui. Majoritatea reprezentărilor vikinge ale figurilor umane sunt simple și destul de naive, însă acest portret pare a fi surprins în timp ce spune o glumă. Zâmbește”, a adăugat Pentz.
Sursa Foto: Muzeul Național din Danemarca
Insigne militare și coifuri descoperite în Polonia
Un vânător de comori, echipat doar cu detector de metal, a descoperit o insignă reprezentând un vultur încrustat, cu ghearele ținând o sabie, încoronată și așezată pe o panoplie decorată cu două tunuri, flancate de steaguri și gloanțe. Insigna măsoară 15 cm lățime și 19 cm înălțime, iar pe revers au fost inscripționate inițialele „S” și „M”.
Profesorul Trabski a afirmat că această insignă aparținea unui soldat de infanterie al Armatei Coroanei Poloneze, datând din perioada 1791-1794, fiind realizată în ultimele ani ai Uniunii Polono-Lituaniene, înainte de a se sfârși prin cea de-a Treia Împărțire a Poloniei în 1795, conform Heritage Daily.
Sursa Foto: Conservatorul Monumentelor din Voievodatul Lublin
Într-o altă descoperire remarcabilă, peste 50 de coifuri militare din ambele războaie mondiale au fost excavate în apropierea Institutului de Arheologie din Wrocław. Printre modele se numără variante germane, poloneze și sovietice, iar experții cred că acestea ar fi fost depozitate într-o anexă a cazărmilor Batalionului 8 Transmisii al armatei germane, parte a infrastructurii militare din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Epava unei nave din Primul Război Mondial, descoperită după peste 110 ani
Scafandrii au identificat epava unei fregate a Marinei Regale din Marea Nordului, la mai mult de un secol după ce a fost scufundată în Primul Război Mondial. HMS Nottingham a fost localizată la 96 km de coastă, de echipa ProjectXplore, într-un proiect internațional dedicat descoperirii epavelor istorice din Marea Britanie.
Vasul de 148 de metri, torpilat în 19 august 1916, a cauzat moartea a 38 de membri ai echipajului, fiind scufundat de un submarin german. La adâncimea de 82 metri, nava a rămas nedescoperită pentru peste un secol până când cercetătorii au realizat această descoperire, documentând locul exact al scufundării.
Experții sunt convinși de identificarea corectă, datorită inscripției “Nottingham” și sigiliilor de pe epavă, cât și dimensiunilor și stării navei, conform rapoartelor istorice despre atac. În timpul evenimentului, echipajul a fost salvat de două distrugătoare, deși combinat cu 20 de ofițeri și 357 de soldați, mulți au supraviețuit. Numeroase încercări de a localiza epava în deceniile următoare au eșuat până acum.
Sursa Foto: Profimedia
Ce are în comun FURTUL de la Luvru și jafurile Coifului de la Coțofenești? Asemănări, coincidențe și breșe de securitate aproape neverosimile