În perioada petrecută în România, tineretele au descoperit adevărata libertate a femeilor. / Shutterstock
De câțiva ani, informațiile despre Iran ocupă un loc special în opinia mea. După fiecare reportaj despre revolte reprimate, oameni bătuți sau uciși, mă întreb dacă „fetele mele” – Sara, Neda, Leila, pe care le-am găzduit o săptămână acasă – sunt în siguranță. În aceste zile, când mii de persoane au protestat împotriva regimului islamic și au fost ucise, iar serviciile de telefonie și internet au fost oprite pentru a preveni răspândirea imaginilor și organizarea protestelor, am continuat să mă gândesc și m-am întrebat cu teamă: „sunt în viață cele trei fete?”. Am încercat să le contactez, dar niciuna nu mai are acces la comunicare. Din fericire, am reușit s-o găsesc pe Kourosh (23 de ani), unul dintre prietenii lor, care studiază în Europa.
Cu câțiva ani în urmă, familia mea a participat la un program de schimb cultural cu elevi din mai multe țări, printre care și Iran. Tinerii veniți aici au luat parte la diverse activități, au învățat dansuri tradiționale, au preparat mâncăruri românești, iar la final au susținut un festival multicultural. Sara și Neda erau în acea vreme adolescente de 15 și 16 ani, care au venit la București împreună cu profesoara lor Leila și alți copii iranieni. Le-am găzduit o săptămână în casa mea, iar între noi s-a format o relație strânsă și am legat o legătură afectivă cu ele.
Mi-au plăcut încă de la prima vedere, când le-am întâlnit pe aeroportul Otopeni. Erau zâmbitoare, frumoase și curajoase, gata să descopere o lume nouă. Atât eu, cât și copiii mei eram entuziasmați să aflăm mai multe despre o cultură pe care o cunoșteam doar din lecțiile de istorie. Fetele ne-au povestit atunci despre frumusețea țării lor, despre oameni minunați și despre dificultățile prin care trec.
Adolescență influențată de un regim autoritar
Deși erau doar niște adolescente pline de energie, cele două fete purtau cu ele greutatea unei vieți pline de restricții, în ciuda faptului că proveneau din familii anterior înstărite. Sancțiunile economice internaționale impuse după instaurarea Republicii Islamice și ulterior înăsprite au dus la prăbușirea monedei naționale, schimbând radical stilul de viață al multor familii. Micile afaceri au fost primele afectate, iar clasa de mijloc aproape că a dispărut. Tatăl uneia dintre fete a fost nevoit să închidă restaurantul familiei și să caute soluții alternative pentru supraviețuire.
Totuși, dificultățile economice nu erau motivul principal pentru tristețea lor, ci modul în care liderii regimului limitau libertatea individuală. Fetele resimțeau cel mai profund aceste restricții, fiind obligate să se conformeze unor reguli privind îmbrăcămintea, locurile de acces (de exemplu, nu aveau permisiunea de a merge pe stadioane), și comportamentul în public. Aceste preocupări erau împărtășite de toți cei din grupul provenit din Iran. Profesorul lor încerca să le deschidă lumea prin implicarea în proiecte culturale diverse.
Când au ajuns pe aeroportul Otopeni, fetele purtau văl și haine lungi ce le acopereau complet mâinile și picioarele, deși temperatura exterioară era foarte ridicată. Imediat după fotografia oficială de grup, vălurile au fost îndepărtate.
Continuarea articolului poate fi citită AICI.