În 1999, UNESCO a proclamat 21 martie Ziua Internațională a Poeziei. Indiferent de curentul literar sau subgenul liric, versurile au atras mereu un public numeros. Deși se spune că „românul s-a născut poet“, poezia ajunge la un cerc îngust de cititori, iar creațiile feminine sunt, fără îndoială, o adevărată categorie aparte într-o lume încă puternic influențată de mentalități patriarhale.
Ziua Internațională a Poeziei este marcată anual pe 21 martie. IMAGINE: Shutterstock
Câteva scriitoare române contemporane au conturat pentru „Weekend Adevărul“ un portret al poeziei scrise de femei. Doina Ruști, Svetlana Cârstean, Ioana Pârvulescu, Ioana Nicolaie și Laura Ilea au discutat despre statutul poetelor și al poeziilor lor în societatea română, despre lipsa operelor feminine din manualele școlare și și-au amintit de primele poezii care le-au marcat existența și cariera.
„Weekend Adevărul“: Când ați citit primele poezii scrise de o femeie? Care v-a rămas mai aproape de suflet și de ce?
Svetlana Cârstean:Primele poezii feminine pe care le-am citit au fost ale Ilenei Mălăncioiu. Pe la mijlocul anilor ’80, cartea „Sora mea de dincolo“, apărută la Editura Cartea Românească în 1980, mi-a atras atenția. Îmi amintesc curiozitatea, dar și timiditatea cu care m-am apropiat de volum. Citeam multă proză și vocea Ilenei Mălăncioiu mi s-a părut aparte, inovatoare.
Doina Ruști: La școală, am memorat poezii de Otilia Cazimir, Nina Cassian, Veronica Porumbacu, Maria Banuș etc. – obligatorii în perioada comunistă. Nu făceam atunci distincții de gen. Dar, la liceu, scriitoarele erau puține în manuale, mentionând aici Magda Isanos, Ana Blandiana. Doar mai târziu, la facultate, am început să citesc mai multă poezie feminină, fără a face descoperiri spectaculoase. Dar, în repertoriu m-au marcat aventurile unor poete (cum ar fi Natalia Negru). Am urmărit și un workshop de poezie și mi-am propus să caut exclusiv poeme scrise de femei. Însă, săptămânal mă opream la texte create de bărbați. Literatura, ca și alte domenii, s-a construit, mult timp, în jurul figurilor masculine. Azi, situația s-a schimbat. Printre primele texte care m-au emoționat a fost un poem de Mariana Marin, întâlnit într-un caiet. Tot pe la începutul anilor ’80, am descoperit poeme ale Elenei Ștefoi în revistele vremii.
Doina Ruști, scriitoare. FOTO: Arhiva personală
Ioana Nicolaie: În copilărie, evident, am memorat poezii de Elena Farago. Chiar dacă poeziile din timpul comunismului erau adesea aservite ideologiei, în ciuda egalitarismului, poemele din manuale erau semnate de autori, nu de autoare. Singura excepție, pe vremea aceea, era Hortensia Papadat-Bengescu.
Laura Ilea: În liceu și facultate am citit diverse genuri literare, inclusiv poezie. Am descoperit poemele lui Sappho, Emily Dickinson, Sylvia Plath, Akhmatova și Tsvetaeva. Fiecare dintre ele, prin motive diferite, m-a marcat. Am fost impresionată de capacitatea lor de a exprima sentimente intense și de a transforma inarticulatul în metafore puternice.
Ioana Pârvulescu: Recunosc că nu-mi amintesc literatura după o divizare de gen. Însă, prima poetă din literatura română la care am fost foarte atentă a fost Ana Blandiana. Din literatura universală am descoperit-o pe Emily Dickinson, un text care mi-a plăcut enorm.
„Poezia este profund legată de esența umană“
Există o poetă care v-a inspirat profesional sau personal?
Svetlana Cârstean:Scriitoarele care m-au inspirat cel mai mult sunt Angela Marinescu, Mariana Marin, Sylvia Plath,Emily Dickinson, Angela Marinescu, Ingeborg Bachmann, Yona Wallach, Hiromi Ito și Athena Farrokhzad, alături de Adelia Greceanu, Anastasia Gavrilovici, etc.. Mă întorc mereu la lucrările lor. Evident, lista e lungă.
Doina Ruști:Am întâlnit-o personal pe Mariana Marin, și admiram multe poete contemporane. Printre acestea se numără și Ligia Pârvulescu, Andra Rotaru…
Alte detalii sunt disponibile în text.
… (restul continutului)