Lucian Viziru reprezintă una dintre figurile cunoscute ale cinematografiei și televiziunii din România, având roluri memorabile în producții precum „Lacrimi de iubire”, „Inimă de țigan” sau „Regina”. Cariera sa a fost marcată de succese remarcabile și de aprecierea publicului, dar actorul a trecut și prin perioade dificile în timpul ascensiunii sale.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 9
În acea etapă, Lucian Viziru era considerat un actor foarte dorit, iar atenția fanilor și a femeilor era constantă. Totuși, succesul vine cu anumite costuri. În ciuda aprecierii publice, Lucian afirmă că se simțea adesea copleșit, mai ales în zonele aglomerate, unde știa că putea fi abordat de admiratori sau de ziariști.
„Celebritatea are două aspecte. Pe de o parte, este plăcut, te simți apreciat, lumea te aclamează, îți solicită autografe. Pe de altă parte, aveam momente în care nu puteam merge în locuri aglomerate, mă cuprindea panica. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care m-am bucurat când am plecat în Germania. Nu e întotdeauna confortabil să fie privit ca la o mașină străină. Pentru mine, momentele memorabile au fost pe platou, când am colaborat cu mari actori ai scenei românești. Amprenta lor a rămas cu mine și astăzi”, a declarat Lucian Viziru pentru viva.ro.
Tenis sau actorie? Decizia lui Lucian Viziru
Pentru a-și recăpăta echilibrul, actorul a luat o decizie surprinzătoare: s-a retras temporar și s-a mutat împreună cu familia în Germania. După această pauză, a revenit în România, dar cu o perspectivă diferită asupra carierei. Împreună cu soția sa, Ema Viziru (47 de ani), a lansat filmul „Norocoșii”, asumându-și pentru prima dată roluri de regizor, scenarist și coproducător, obținând rezultate apreciate.
Într-un interviu recent, Lucian Viziru a vorbit despre pasiunea sa pentru tenis și despre alegerea în carieră. Dacă ar avea ocazia să se reîncarnească și ar trebui să decidă între tenis și actorie, răspunsul său este clar: tenisul rămâne preferatul său.
„Aș opta fără ezitare pentru tenis. Încă joc ori de câte ori am posibilitatea și mă bucur ca un copil. Regret că nu am avut experiența de acum mai devreme sau persoane care să mă îndrume mai bine. Tenisul mi-a oferit disciplină și formează caracterul, iar dacă aș fi investit tot ce am, rezultatele ar fi fost spectaculoase. Însă, viața ne poartă pe drumuri neprevăzute și, până la urmă, fiecare experiență are un scop benefic.”